"Știu ce înseamnă să-ți fie teamă că ți se vor vedea păduchii din cap". Nadine, despre momentul în care a fost lăsată în orfelinat: M-a târât până acolo, deși am implorat-o...

"Nu a fost nevoită să mă ducă la casa de copii. A făcut-o pentru că așa îi era mai simplu. Am conștientizat tot. M-a târât până acolo, deși tot drumul am implorat-o, urlând, să nu mă ducă. Omul care am fost a judecat-o aspru și a comparat-o cu ce ar fi făcut alții. Omul care sunt azi înțelege că acea femeie a făcut atât cât a știut și cât a putut. Este nedrept să comparăm oamenii. Curajul, demnitatea, puterea sunt haruri pe care toți le avem, dar nu toți reușim să le activăm. Și nimeni nu trebuie pedepsit pentru asta. Ea nu a reușit în viața asta să și le activeze. Poate va alege să se întoarcă și să mai încerce o dată", a povestit Nadine pentru viva.ro.

"Știu ce înseamnă să-ți fie teamă că ți se vor vedea păduchii din cap"

"Din prima zi de orfelinat, a început destructurarea mea ca om. Destructurare pe toate palierele: emoțional, intelectual, cognitiv…  Unghiul din care privesc lucrurile acum mă face, însă, să fiu recunoscătoare pentru acele experiențe, pentru că, în sfârșit, am priceput de ce le-am experimentat. Și, anume, m-am întrebat deseori care este noima nașterii mele, ca om negru, într-o țară de albi, în comunism, în sărăcie etc.

Și trec anii, îmi fac asociație nonprofit, fac ateliere în zona rurală cu copiii despre cum să dezvoltăm o viziune asupra vieții și un plan care să ne ducă la prosperitate și calitate a vieții, întâlnesc copii de romi sau români care îmi spun că nu vor reuși vreodată, în ciuda argumentelor mele, pentru că ba sunt prea negri, ba au râie și păduchi, ba sărăcia nu îi lasă nici măcar să ajungă până la școală. Și atunci sunt momentele când pricep de ce știu în fiecare celulă din mine ce înseamnă să-ți fie teamă că ți se vor vedea păduchii din cap, că vei fi scos din școală pe perioadă nedeterminată din cauza scabiei.

Și atunci pot face schimb de experiențe cu puiul de om și să-i spun că, chiar și așa, tot va reuși. Copilul mă crede… Simt cum devin o cârjă pentru o bucățică din drumul lui pe această lume. Atunci mă pricep și le pricep pe toate. Mi-am înțeles rolul și destinul. Sunt în pace! Sunt recunoscătoare că am primit eu această misiune, pentru că pot să o duc", a mai spus Nadine.

"Mama a murit tot din cauza sistemului, la un chiuretaj"

"Tatăl meu era african şi mama româncă. Pe vremea lui Ceauşescu nu se puteau căsători, era un fel de concubinaj al comunismului. El a plecat în ţara lui, iar ea a rămas cu noi, doi copii negri şi fratele meu alb. Mama a murit tot din cauza sistemului, la un chiuretaj. Bunica a luat decizia de a ne duce la casa de copii. Pe fiecare ne-a dus în altă casă de copii din cauza vârstei. Cel mai traumatizant a fost în prima zi, când mi-au luat hainele de pe mine şi mi-au dat hainele căminului. Am simţit o cumplită umilinţă, furie, nesiguranţă", povestea vedeta în urmă cu ceva timp într-un interviu pentru okmagazine.ro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News