EXCLUSIV Strigătul unei românce din Israel: Suntem obosiți și fără vlagă. Până când?! Suntem deprimați și dezamăgiți pentru că nimeni nu are răspunsuri pentru noi
Pe 7 octombrie 2023, organizația teroristă Hamas a lansat un atac fără precedent asupra Israelului, incident ce a marcat reaprinderea conflictului în Orientul Mijlociu.
În primele zile după atac, forțele israeliene au reușit să recucerească kibuțurile din sudul țării care au fost ocupate de teroriști încă de la primele ore ale dimineții de 7 octombrie. Au urmat apoi mai multe incursiuni israeliene în Gaza, cu scopul de a elibera prizonierii capturați de teroriști și capturarea și lichidarea tuturor celor responsabili de atac.
Războiul a devenit pe parcurs unul de uzură, și din cauza situației umanitare din Fâșia Gaza, dar și din cauza multiplelor fronturi pe care Israelul a trebuit să le gestioneze. De la amenințarea din partea teroriștilor Hezbollah din nord și a rebelilor Houthi din sud și până la salvele de rachete lansate de Iran, ultimul an a avut un impact psihologic teribil pentru cetățenii din Israel, mai ales după ce sute de oameni și-au pierdut viețile ori au fost grav răniți în confruntările din ultimele luni.
De asemenea, de curând, Israelul a încercat să mai detensioneze presiunea asupra țării, prin mai multe atacuri asupra teroriștilor Hezbollah din Liban, fapt ce a atras noi atacuri iraniene cu rachete asupra infrastructurii civile.
CITEȘTE ȘI - Un an de la atacul din 7 octombrie asupra Israelului. Promisiunea ambasadorului Lior Ben Dor
Ce spun oamenii din Israel, la un an de la atacul din 7 octombrie 2023
După un an de la atacul Hamas, locuitorii din Israel simt încât presiunea acelei zile și impactul pe care ziua de 7 octombrie l-a avut asupra sănătății psihice a fiecăruia. Redacția DC News a discutat cu Anca Tal, cetățeană a Israelului de origine română, care ne-a spus care este atmosfera în Israel și ce așteptări au locuitorii de acolo în contextul în care întregul Orient Mijlociu stă pe un butoi cu pulbere.
„Din acea sâmbătă, Israelul nu mai e aceeași țară. Ceva din optimismul, naivitatea, speranța, veselia noastră a pierit. Nu de tot. Dar o să mai dureze mult până o să ne revenim. Pentru multe persoane, sentimentul e că suntem încă în aceeași zi, o zi lungă ce nu se mai termină.
Situația pare că în loc să se liniștească, se agravează din ce în ce mai mult. Acum nu suntem atacați numai din Fâșia Gaza, ci din toate direcțiile: din nord, (Hezbollah) , din Iran, Irak, Yemen... și nu-i vorba de niște „simple“ rachete. Au intrat în joc rachete balistice și armament mai sofisticat“, a precizat Anca Tal.
„Atmosfera e foarte apăsătoare pentru toți. Aproape 65.000 de persoane și-au părăsit casele pentru că în nord cad, fără încetare, rachete din Liban iar în sud, în ziua atacului, acum un an, au fost arse casele în mai multe localități și nici până azi nu au fost reconstruite. Încă se trage și acolo, așa că oamenii încă locuiesc împrăștiați pe la familii, hoteluri, unde pot.
Mergi pe stradă și nu știi când te prinde o rafală, care chiar dacă este distrusă în aer de forțele noastre, când cad rămășițele, e extrem de periculos pentru că e vorba de bucăți imense de fier fierbinte și ascuțit care poate face ravagii uriașe“, a mai aceasta.
Anca Tal este profesoară și a mărturisit că inclusiv astăzi s-a tras deasupra școlii unde predă, chiar în momentul în care se comemora atacul din urmă cu un an.
„Am reușit să merg cu o mulțime de elevi în adăpostul subteran al școlii. Nu a fost simplu, pentru că elevii mei sunt „cu probleme speciale“, iar pe lângă problemele de capacitate intelectuală, au și probleme motrice“, a precizat Anca Tal.
Încă mai mor oameni în Israel. Anca Tal: Nu putem comemora ceva ce încă se întâmplă
În opinia Ancăi Tal, faptul că încă se mai moare în Israel și atacurile teroriștilor curmă zilnic vieți nevinovate, ziua de 7 octombrie 2023 nu poate fi comemorată, deoarece nu s-a terminat și efectele sale încă sunt trăite pe viu de cetățenii israelieni.
„Suntem obosiți și fără vlagă. Suntem supărați că în Fâșia Gaza mai sunt ostatici, după un an de război. Suntem deprimați și dezamăgiți că nimeni nu are răspunsuri pentru noi, la simpla întrebare: „Până când?“
Aici, în centrul țării, oarecum mai avem putere să ieșim la lucru, la manifestații, dar atmosfera e tristă. Și sincer, nu era nevoie, după părerea mea, de comemorat ceva care oricum ... încă se mai întâmplă ... și cine știe cât o să mai dureze.
Zilnic îi înmormântăm pe cei care luptă, care încearcă să apere populația civilă și... pentru ce? Ieri a fost un atentat în stația centrală de autobuze într-un oraș mare din sudul țării. O tânără de 19 ani, militar, o fată deosebită, a murit ciuruită de un terorist.
Ceea ce este și mai sumbru este faptul că situația asta e deprimantă prin pierderile pe care le-am suferit și continuăm să le avem zilnic și prin faptul că nu există nici cea mai vagă idee până când viața noastră (dacă asta se poate numi așa) va continua în acest fel și cu ce preț se va plăti în continuare“, a conchis Anca Tal.
Pentru mai multe detalii privitoare la situația din Orientul Mijlociu, urmărește interviul de mai jos cu Michael Koren, cetățean israelian de origine română.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
