Cristina Ruxandra Georgescu, studenta care a lansat o petiție pe tema burselor, a trimis redacției DCNews un răspuns ca urmare a comentariilor lui Mircea Badea cu privire la acțiunea ei.
"În primul rând, aceasta nu este o replică adresată domnului Mircea Badea, pe care nu îl cunosc, căruia nu îi urmăresc activitatea jurnalistică și despre care nu cred nimic, nici măcar personal. Nu simt nevoia să port o discuție cu dânsul, nici măcar de la distanță. Nu mă interesează să devin ”vedetă” ( orice ar însemna asta în România), eu am vrut doar să fiu ascultată. Iar acum vreau să spun doar că modul în care a prezentat situația celor de vârsta mea, care se află în aceeași situație cu mine, nu cred că a fost unul profesionist, demn de un jurnalist. Asta pentru că în primul rând titlul articolului de pe ziare.com nu îmi aparține, iar domnul Badea l-a citit ca și cum ar fi făcut parte din textul petiției. La fel, titlul articolului de pe DC News este dat de cel care l-a scris. Eu nu am găsit expresia ”studenta arogantă” când am ascultat înregistrarea emisiunii. Exclud din discuție adresarea ”doamna studentă”, ”duduia studentă”, care sunt evident sfidătoare. Dar nu asta e important. Am admirat totuși retorica micului discurs, din care nu reies decât aluziv câteva jigniri (”modul în care pune problema e unul nesimțit”, ”retorică nesimțită”). Foarte bine ambalate însă. Cu o mică precizare: în prezent, am un loc de muncă. Primii bani o să îi primesc la începutul lui august, deci m-am mobilizat repede, chiar înainte de emisiunea de joi seară. Cei 2100 de lei, pe care i-aș fi luat din bursa pe timpul verii, îi voi câștiga la job. Nu fug de muncă, știu că viața nu e roz și nu vreau să fiu ținută în puf.
Își dorește o carieră academică
În mare, deși stiu că nu interesează pe nimeni, vreau să afirm răspicat: îmi doresc să urmez o carieră universitară și să fac cercetare academică. Cu privire la facultatea pe care am terminat-o (specializarea română-engleză) , când m-am înscris nu m-am gândit la ce pot face cu limba română, sau cu limba engleză. M-am gândit la un mediu academic potrivit dezvoltării mele intelectuale. E adevărat, nu am gândit pragmatic la 19 ani, iar părinții mei au avut încredere în mine și m-au lăsat să aleg singură ce vreau să fac. Și am terminat o facultate extraordinară, de unde nu aș mai vrea să plec niciodată. Facultate care paradoxal, mă face acum să intru în dizgrația atâtor persoane.
Despre cariera universitară, din câte m-am interesat până acum, numai de rău la noi: se câștigă mizerabil, nu poți trăi în București dintr-un astfel de serviciu. Cineva mi-a spus că bursa de cercetare pe care o are de la Academie este de 1200 de lei. În acest context, tind să cred că o astfel de carieră la noi nu poate fi mai mult decât un hobby, căci nu se poate trăi din așa ceva. Probabil domnul Badea știe acest lucru prin prisma meseriei sale, știe câte neajunsuri și aberații există în sistemul educațional românesc. Eu am semnalat în primul rând acest lucru, și faptul că mi se pare în continuare inadmisibil felul în care se contrazic două articole din Legea Educației. Modul în care am spus-o nu este arogant, este ferm. Cred într-adevăr că politicienii, atât de darnici cu noi, cum spune domnul Badea, ne-au oferit niște gratuități. Pentru acestea noi suntem recunoscători. Ceea ce condamn eu este ”joaca de-a studenția” sau ”joaca de-a bursa”, hotărârile sau ordonanțele care se schimbă efectiv peste noapte și promisiunile care se fac de fiecare dată atât de ferm.
Nu a fost "cumințică" în exprimare
La fel de ferm simt nevoia să adaug: sunt convinsă că petiția mea nu ar fi devenit un subiect pentru emisiunea dânsului dacă eu aș fi fost ”cumințică” în exprimare. Cred că acest mod al meu, repet, nu arogant, de a expune lucrurile, l-a determinat să mă aleagă drept ”subiect” în cadrul emisiunii de joi seară.
De asemenea, petiția nu e un pretext pentru a ”slobozi” nimic, iar acele lucruri nu sunt, pentru mine, o ”sumă de clișee nesimțite și agresive”. Așa le consideră dânsul. În ce mă privește, așa percep eu normalitatea la 22 de ani, și nu îmi pare rău, nici nu-mi retrag cuvintele. Probabil viața o să-mi scoată din cap aceste ”nesimțiri”, mie și celor peste 2.000 de oameni care au semnat petiția. De asemenea, comparația cu SUA mi se pare deplasată, deși este de efect. SUA și al ei American Dream cucerește aproape pe oricine în ziua de azi. Însă dacă aș fi trăit acolo, ceea ce nu îmi doresc oricum, e sigur că aș fi avut o altă mentalitate, o altă educație și probabil mai multe oportunități în domeniul artistic.
De asemenea, nici nu vreau să răspund sutelor de comentarii cel puțin răutăcioase, căci nu mă interesează absolut deloc. Și asta nu din aroganță. Sunt pur și simplu vorbe goale de cele mai multe ori, pline de răutate. În continuare, cred în ceea ce am scris, cred că situația este extrem de confuză și mi-aș dori să fie soluționată. Om trăi și-om vedea," a scris Cristina Ruxandra Georgescu.
*Notă: Intertitlurile aparțin redacției DCNews.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu