Păianjenii sunt vieţuitoare sociabile în prima parte a vieţii, însă devin agresivi după ce se răspândesc şi duc o viaţă solitară, conform unui studiu efectuat de o echipă de cercetători francezi, citat de Science Daily.
Păianjenii din multe specii sunt sociabili doar pasager, în prima parte a ciclului de viaţă, potrivit concluziilor studiului publicat în jurnalul PLOS Biology de Raphael Jeanson şi colegii săi de la Centrul Naţional Francez de Cercetări Ştiinţifice (CNRS). Spre exemplu, în stadiile incipiente de dezvoltare, înainte de a se dispersa, păianjenii dau dovadă de atracţie reciprocă şi toleranţă socială.
Această atitudine contrastează semnificativ cu comportamentul pe care îl au în timpul vieţii adulte, când sunt solitari şi devin agresivi chiar şi cu semenii lor din aceeaşi specie, ajungând până la canibalism. Şi alte vieţuitoare dovedesc intoleranţă socială după ce se distanţează de grupul în care au crescut, însă această relaţie de cauzalitate nu este deocamdată deplin înţeleasă de cercetători. Jeanson şi colegii săi au utilizat o combinaţie de abordări comportamentale, chimice şi de modelare în cazul unor exemplare dintr-o specie de păianjen solitar (Agelena labyrinthica) pentru a afla mai multe informaţii despre mecanismele ce controlează această schimbare de comportament care conduce la declinul coeziunii sociale şi a nivelului de toleranţă.
Cercetătorii au descoperit că procesul de maturizare conduce în mod natural la creşterea nivelului de mobilitate, suficient pentru a declanşa dispersarea chiar şi în lipsa unei modificări a comportamentului social. După ce puii de păianjen petrec circa cinci zile unii lângă alţii, ei se răspândesc progresiv chiar dacă nu există un context social declanşator, precum apariţia unor interacţiuni agresive, înainte de această dispersare. Prin contrast, izolarea socială ce urmează inevitabil acestei răspândiri a indivizilor declanşează agresivitate faţă de semeni. Potrivit autorilor studiului, concluziile dovedesc faptul că agresivitatea este o consecinţă, nu o cauză, a răspândirii exemplarelor tinere de păianjen.
Ipoteza preferată de noi, testată în prezent, este aceea că izolarea îi face pe păianjenii tineri să uite reperele sociale emise de semenii lor în cuib, după cum a explicat doctor Jeanson.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu