EXCLUSIV  Succesul Dreptei-explicații. Cine a câștigat, PNL sau USR

PNL s-a clasat pe locul întâi, fiind perceput ca marele învingător, mai ales că venea după un rezultat slab la parlamentare. Coincidența între rezultatul din 2014, de la prezidențiale, și cel de la referendumul pentru Justiție arată că succesul este mai degrabă al președintelui Iohannis. Cum această victorie putea fi capitalizată mai ales de USR, și PNL se poate felicita pentru că a evitat un dezastru similar cu al PSD-ului.

Klaus Iohannis a jucat foarte bine cartea referendumului, transformând o discuție anostă despre Parlamentul European într-o confruntare pe viață și pe moarte cu Dragnea, dușmanul Justiției.  

Domnule Ponta, haideți să facem o treabă ca între bărbați

Iohannis a fost consecvent propriului angajament din 2014, a rămas consecvent temei care i-a adus președinția. ”Domnule Ponta, spunea Iohannis în ultima dezbatere televizată, haideți să facem o treabă, ca între bărbați: mâine să convocăm Parlamentul, să scoatem Legea Amnistiei și Grațierii și să o picăm!”.

Iohannis a luat în jur de 6,3 milioane de voturi. În favoarea referendumului lui Iohannis au votat, după estimări, aproape 6,3 milioane de români. La secțiile de votare s-au prezentat circa 8,9 milioane de alegători pentru europarlamentare. Diferența, față de prezența record de la prezidențiale, se reflectă în principal în deficitul de 2 milioane de voturi ale Stângii (PSD și ProRomânia). Ponta lua, în 2014, puțin peste 5 milioane, acum Stânga a adunat în jur de 3 milioane.

PNL n-a urcat nici la jumătate din potențialul candidatului său la prezidențiale , care a sacrificat, pentru victoria Opoziției parlamentare, două gloanțe de argint (referendumul și cel mai comod adversar). Dar, liberalii pornesc din pole-position la prezidențiale și înregistrează o victorie de etapă în fața unor provocări majore venite din partea Dreaptă.

Strategia PNL

PNL a avut o campanie clasică, pe care a condus-o după manual:

1. Sondaj
2. Punctaj, cu mesaje adresate fiecărei categorii în parte, în funcție de ce vrea să audă
3. Mitinguri uriașe, antrenând zeci de mii de participanți
4. Mutări spectaculoase, cum a fost cea cu Rareș Bogdan
5.  Caravane
6. Deplasări în Diaspora
7. Sprijin extern la nivel înalt (PPE, prezență la summit)
8. Rețea în teritoriu (primari, organizații)
9. Acoperire în media tradiționale (vectori de imagine cunoscuți de publicul de știri, post de televiziune fidel)
10. Asociere cu președintele.

PNL a vizat deopotrivă segmentele de public naționalist (vezi tema Valea Uzului), cât și integraționist (PPE, Europa), a căutat voturi și de la tinerii frumoși și liberi (Orban-țopăind în Piață) și de la mișcarea pro-familie (Rareș Bogdan, votând la referendumul anti-gay). Experiența și-a spus cuvântul: nu a încercat să concureze cu USR-PLUS, inventând noi linii de atac, după lansarea inițiativei ”Fără penali în politică”. A preluat-o, cu vocea celui mai tare, ba chiar a preluat și stilul de gherilă politică de la începuturile USR (”săriți pe ei cu parul”). Invectivele lui Caramitru jr. s-au pierdut printre diatribele lui Orban și Rareș Bogdan. În plus, PNL a beneficiat de campania anti-Dragnea derulată pe Facebook de haștag și USR, sau, cum s-ar zice, a călătorit fără bilet.

USR-PLUS, idealism vs realism

De cealaltă parte, USR-PLUS nu a avut nici rețea în teritoriu, nici acoperire în media clasice, nici mitinguri, nici vectori de imagine cunoscuți de publicul larg. Sigur, au recuperat cu social-media: o poză cu un mesaj  haios avea un reach de sute de mii și costa de mii de ori mai puțin ca un miting.

Unele dintre mesaje erau atât de nișate încât au iritat o parte din marele public (traiul în grup, dispariția proprietății etc). Și aici s-a manifestat efectul Iohannis: în 2014, când nimic nu era mai departe de dorințele electoratului decât politicianul clasic, faptul că Iohannis a mai greșit, sau că a pierdut unele faze ale confruntării cu Ponta, nu i-a luat, ci i-a adus susținere la urne. Pentru tânărul aflat la ani lumină de un credit imobiliar, traiul în grup sună bine, ba chiar tentant, ținând cont de pulsiunile vârstei și lipsa de inhibiții din societatea modernă.  

Aici stă, în esență, diferența între USR-PLUS și PNL: liberalii merg, de fapt, cu același tip de vehicul ca Dragnea. Doar că sub un alt brand, cu o altă caroserie și culoare. Toate partidele clasice promit azi aceleași lucruri: vom face, vom da, vom drege. Nu au și o poveste, o narațiune, un ideal pe care să-l propună societății. Comunismul promitea egalitatea, liberalismul, în confruntarea cu acesta garanta libertatea. Se pare că libertatea nu mai este o temă, cel puțin în România, dar nici în lumea Big Data nu se prea tem oamenii de Big Brother. Dimpotrivă, pentru că pot vedea instant un video pe Facebook, fiecare crede că el este Marele Frate.

Noua religie poate deveni justițiarismul. O explicație simplă pentru toate problemele, o utopie, dacă vreți, dar care cucerește electoratul din toată lumea. Nu e de vină istoria, geografia, nu ești tu de vină pentru că nu ai făcut ce trebuie, cum spunea neoliberalismnul, de vină pentru condiția ta proastă sunt conducătorii, este corupția lor. Este nevoie de o nouă clasă politică, de un nou început...De ce acest mesaj, care a funcționat și acum 2000 de ani, nu e la fel de valabil astăzi?

Marele test-la prezidențiale

PNL a reușit, deci să realizeze un hibrid între politica tradițională și noul mesaj mesianic global, pe care îl invocă politicieni vechi de 30 de ani.  Așa cum fac și alte partide clasice, din occident.

Rămâne de văzut dacă valul schimbării va afecta și în România vechile structuri politice, dacă USR-PLUS va continua ascensiunea și va rupe jumătatea ”altoită” din PNL în următorul an.

În acest traiect, esențial e votul la alegerile prezidențiale din noiembrie. Care este un vot de tip negativ, în turul doi, când se agregă mai ușor animozitățile  decât simpatiile. Într-o confruntare Iohannis-Cioloș, diferența o vor face voturile de stânga, nu cele de dreapta.  Confruntarea ”pesediștilor”  de către Iohannis a adus Dreptei voturi la europarlamentare, dar i-a adus și un electorat ostil de circa 3 milioane. Cioloș nu s-a expus, ba dimpotrivă, a avut un mesaj neutru (atacurile, câte au fost, nu au fost mediatizate).

Iohannis, însă, are posibilitatea, ca din funcția de președinte, să lanseze în următoarele luni mesaje integratoare, să atenueze ceva din ostilitatea publicului PSD. Nu neapărat ca să-l voteze în turul doi, dar cât să îl facă indiferent, astfel încât să stea acasă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News