Succesul PSD și insuccesul PNL, fără legătură

Dincolo de orice alte expresii, alegerile din 11 decembrie au arătat un lucru – în politică, la fel ca oriunde altundeva, ca să ai, trebuie să muncești. Practic, PSD a fost partidul care a muncit enorm și, să recunoaștem, sunt mulți cei care admit că Liviu Dragnea este înainte de orice un om muncitor. Mai mult, PSD a avut program politic clar și are, ceea ce puține partide au, manageri politici buni, care pot conduce ministere.

Faptul că este un partid de centru-stânga nu înseamnă că este continuatorul Partidului Comunist și doar pentru că PSD nu a făcut din emoție armă de campanie, nu înseamnă că nu este și un partid al tinerilor frumoși și liberi sau că nu este la rândul său un partid în care sunt oameni buni, care vor din toată inima binele României. Din contră, are cei mai mulți astfel de oameni.

De partea cealaltă lucrurile nu au stat tocmai în regulă. De ce? Președintele Iohannis a ținut morțiș să arate că face exact același tip de politică, din punct de vedere procedural, ca și înaintașul său – Băsescu. Adică, să influențeze viața partidului din care a provenit, implicându-se în alegerea Alinei Gorghiu în detrimentul lui Ludovic Orban, ca apoi lucrurile să ia un efect de domino, în sens negativ și să se eșueze politic.

Marginalizarea lui Cătălin Predoiu (așa cum era el!) și împingerea lui înspre periferia decizie politice din spectrul drept, a fost o greșeală. Predoiu nu era un om de aruncat, mai ales în actuala criză de oameni de dreapta și cu o anumită experiență politică-guvernamentală. Mai devreme de toate acestea, Klaus Iohannis, venit de la Sibiu și de la Forumul Democrat al Germanilor, a ajuns direct președinte al PNL, unde nu a zăbovit prea mult și a ajuns șef de stat, șef peste CSAT și șef al șefilor. Era cineva atât de naiv să creadă că toate acestea puteau rămâne fără efect?

Întorcându-ne la Alina Gorghiu, proaspăt demisionară de la șefia PNL, s-ar mai putea spune că, deși tânără, a făcut ca stilul ei rigid și agresiv să radicalizeze partidul și să îl lase fără prieteni politici, atât în interior, cât și în exterior. În numai doi ani, tânăra președintă și K. Iohannis au izolat PNL pe scena politică, îmbătându-se cu iluzia că dacă în 2014 s-a câștigat (cum s-a câștigat) prezidenția țării, pentru aceștia urmează numai ani și ani de victorii rezultate din pârghiile pe care le va avea Iohannis.

Un alt moment cheie, spre reconsolidarea PSD a fost împăcarea lui Ponta cu Dragnea. Ea a avut loc după ce fostul premier a fost chemat la DNA pentru a da explicații în dosarul Tony Blair. Atunci, probabil cei doi și-au spus: „oare cât ne mai lăsăm prostiți și dezbinați de ăștia?”. Și așa s-au lăsat în urmă orgolii și alte aspecte dăunătoare. Victor a înțeles că de acum e momentul lui Liviu Dragnea și că acesta trebuie susținut real. Iar Dragnea, este în momentul de față un om care face realpolitik.

Trebuie știut că, atunci când electoratul îți dă o majoritate largă, trebuie să o valorifici în sensul cel mai bun, dând oamenilor înapoi încrederea, sub formă de fapte concrete, măsuri de bună guvernare, pe care PSD le-a promis și tind să cred că le va face.

În mod sigur, dincolo de greșelile făcute de tandemul Iohannis-Gorgiu, PSD a câștigat pentru că a muncit cel mai mult. Prin acest rezultat PSD propune indirect reformarea dreptei din România. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News