Sudanul este răpus de foamete. 2,5 milioane de oameni ar putea muri de foame- GALERIE FOTO

Forțele Armate Sudaneze (SAF) - care pretind a fi Guvernul Sudanului - au făcut un mic pas către atenuarea acestei foamete la începutul acestei săptămâni, permițând ca 15 camioane cu ajutoare ale ONU să treacă granița din Ciad pentru a aduce alimente celor înfometați.

Agențiile umanitare speră că acest lucru deschide ușa către un efort de ajutorare la scară largă care poate salva milioane de vieți, dar se tem că este doar o concesie simbolică - prea puțin și prea târziu.

În urmă cu patru săptămâni, Sistemul de Clasificare Integrată a Fazelor de Securitate Alimentară (IPC), acreditat de ONU, a declarat că există condiții de foamete în unele părți din Darfur, cea mai vestică regiune a Sudanului.

Foto: Agerpres

Acest lucru nu a fost o surpriză.

Catastrofa umanitară din Sudan a fost cea mai mare din lume timp de mai multe luni. Mai mult de jumătate din cele 45 de milioane de persoane din Sudan au nevoie urgentă de ajutor umanitar.

Mai mult de 12 milioane sunt strămutați, inclusiv aproape două milioane de refugiați în țările vecine - Ciad, Egipt și Sudanul de Sud.

Unii specialiști în securitate alimentară se tem că până la 2,5 milioane de oameni ar putea muri de foame până la sfârșitul acestui an.

Foametea, o armă

În timp ce rădăcinile foametei din Sudan se află în decenii de proastă gestionare economică, în moștenirea războaielor devastatoare și în seceta agravată de criza climatică, declanșatorul foametei de astăzi este utilizarea foametei ca armă.

Războiul a izbucnit în aprilie anul trecut între SAF, condusă de generalul Abdel Fattah al-Burhan, și gruparea paramilitară Rapid Support Forces (RSF), condusă de generalul Mohamed Hamdan Dagolo, cunoscut sub numele de „Hemedti”.

Războiul a devastat rapid comunitățile sudaneze.

Ca un roi de lăcuste umane, milițienii RSF au făcut ravagii prin capitala Khartoum, golind-o de tot ceea ce putea fi jefuit și revândut. Forțele au vandalizat, de asemenea, infrastructuri vitale precum spitale și școli.

Foto: Agerpres

Aceeași poveste s-a repetat oriunde a avansat RSF.

Regiunile Gezira și Sennar de pe malul Nilului Albastru, un loc cu vaste ferme irigate, au fost devastate.

Oamenii de acolo sunt înfometați pentru prima dată în ultimele generații.

Foametea este cea mai gravă în Darfur, în special în el-Fasher, singurul oraș din regiune încă controlat de armată și de aliații săi locali.

Înconjurat de RSF, orașul depinde de rutele de aprovizionare precare care traversează liniile de luptă. În tabăra Zamzam pentru persoane strămutate de lângă el-Fasher, grupul umanitar Medici Fără Frontiere (MSF) a raportat pentru prima dată niveluri de malnutriție de foamete.

Foto: Agerpres

În ceea ce o privește, armata a revenit la strategia sa încercată și testată de a izola zonele controlate de rebeli. Logica sa este că, dacă poate bloca aprovizionarea externă, susținătorii locali ai RSF vor deveni nemulțumiți și unele dintre unitățile sale ar putea dezerta.

Această tactică a funcționat bine în timpul lungului război din sudul Sudanului, din 1983 până în 2005. Generalii săi regretă că au permis ONU să trimită ajutoare, care, în opinia lor, au susținut rebeliunea suficient de mult timp pentru a permite locuitorilor din sud să își revendice independența.

SAF controlează Port Sudan, singurul port al țării și principala rută de import. Și mai important, Organizația Națiunilor Unite recunoaște SAF drept guvern suveran.

Foto: Agerpres

Chiar dacă nu există trupe SAF pe o rază de 160 km de granița cu Ciadul - pe care contrabandiștii de arme o traversează în voie - avocații ONU insistă că camioanele Programului Alimentar Mondial trebuie să aibă permisiunea oficială a guvernului pentru a parcurge cei câțiva kilometri de la Adré, orașul de frontieră ciadian, de-a lungul drumurilor de nisip până în Darfur.

Și SAF a jucat cartea suveranității la maximum.

„Armaghedonul biblic”

În iunie, ambasadorul Sudanului la Organizația Națiunilor Unite, Al-Harith Idriss al-Harith Mohamed, a condamnat discuțiile despre foamete ca fiind o conspirație a dușmanilor țării pentru a justifica intervenția.

El a amenințat cu „Armaghedonul biblic” în cazul în care ONU va declara foametea.

Experții IPC au evaluat datele, l-au făcut să blufeze și au declarat foametea.

Forțele Armate Sudaneze au dat înapoi și au deschis punctul de trecere a frontierei Adré - dar numai pentru trei luni.

Foto: Agerpres

Aceștia au permis trecerea a doar 15 din cele 131 de camioane cu ajutoare ale ONU care așteptau la graniță, înainte de a insista asupra începerii negocierilor privind un regim de inspecție.

Veteranii ajutorului se așteaptă ca generalii să folosească toate trucurile birocratice pentru a încetini procesul de aprobare.

Darfur are nevoie de mii de camioane cu alimente în fiecare săptămână, nu de un singur convoi.

Transportul alimentelor în Ciad din cele mai apropiate porturi de pe coasta Africii de Vest durează săptămâni.

Foto: Agerpres

Pentru a-i hrăni pe cei înfometați, trebuie deschise toate drumurile - din Port Sudan, din Sudanul de Sud și prin deșert, din Libia și Egipt.

Comitetele locale de ajutorare din Sudan au, de asemenea, nevoie urgentă de bani.

Un efort de ajutor la scară largă necesită ca părțile beligerante să accepte o încetare a focului și să pună capăt jafurilor și extorcărilor.

Dar nu există niciun semn că acestea sunt dispuse să facă acest lucru.

Foto: Agerpres

Negocieri pentru pace

Vineri, negocierile de pace de la Geneva s-au încheiat fără progrese substanțiale. Găzduite de Elveția, acestea au fost convocate în comun de SUA și Arabia Saudită.

Trimisul special al SUA, Tom Perriello, a planificat reuniunea cu mari speranțe. El dorea ca cei doi generali combatanți să se întâlnească față în față și să semneze o încetare a focului.

Dar șeful SAF, generalul al-Burhan, a refuzat să meargă sau chiar să trimită o delegație de rang înalt.

El a susținut că RSF ar trebui mai întâi să-și evacueze forțele din cartierele civile - cerând în esență retragerea lor din teritoriile pe care le-au capturat - ca o condiție prealabilă pentru discuții.

Perriello și-a redus așteptările și s-a mulțumit cu discuții de proximitate și apeluri telefonice - inclusiv din partea secretarului de stat american Anthony Blinken - în speranța deschiderii drumurilor pentru accesul umanitar.

El a obținut suficient pentru a spune că nu totul este pierdut și că discuțiile vor fi reluate la o dată viitoare nespecificată.

Însă diplomații sunt conștienți de faptul că niciun progres nu este posibil până când principalii susținători ai celor două părți - pentru RSF, Emiratele Arabe Unite, iar pentru SAF, Arabia Saudită și Egipt - nu ajung la o înțelegere.

Până acum, rivalitatea dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite cu privire la cine ar trebui să conducă regiunea a blocat eforturile de pace.

Foto: Agerpres

Deși neagă acest lucru, dovezile arată că EAU sprijină RSF cu bani și arme, în timp ce Arabia Saudită înclină spre SAF.

EAU nu au dorit să participe la discuții în locația anterioară Jeddah din Arabia Saudită, așteptându-se ca orice progres să fie creditat rivalilor lor saudiți.

În același timp, saudiții nu doreau ca EAU să decidă cine va conduce următorul guvern al Sudanului.

Reprezentanții celor două state arabe au participat în calitate de observatori la discuțiile de la Geneva. Dar, până când factorii de decizie arabi de la cel mai înalt nivel se vor întâlni, aceasta este doar o politețe diplomatică.

Între timp, luptele continuă și foametea se adâncește.

Sudanezii încă speră că, spre deosebire de războaiele civile anterioare care au durat ani, dacă nu chiar decenii, acesta poate fi încheiat rapid și pașnic.

Semnele nu sunt prea încurajatoare, transmite BBC.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News