Oceanul Pacific scoate sunete ciudate. O spun specialişti în oceanografie care au înregistrat frecvenţe sonore în adâncimi.
Există multe sunete ciudate și minunate, în același timp, care se aud din ocean și care au nedumerit oamenii de știință de-a lungul anilor. Unul dintre aceste zgomote a fost sunetul „bloop”, prima dată auzit în 1997 de către Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) din SUA. Sunetul care a străbătut sudul Oceanului Pacific a fost ciudat, puternic și de frecvență foarte joasă.
Sunetul a fost înregistrat de hidrofoane (microfoane subacvatice) și a fost similar cu o picătură de apă care a căzut într-o cadă. Oamenii de știință aflați la o distanță de peste 5.000 de kilometri au fost uimiți și nedumeriți de acest sunet, potrivit IFLScience. De fapt, unii oameni au crezut că sunetul ar putea fi cel al sirenelor sau chiar al unei bestii marine necunoscute.
În cele din urmă, zgomotul era în concordanță cu lungimea de undă creată atunci când aisbergurile gigantice se sparg pentru a produce cutremure de gheață. Acesta nu este primul sunet ciudat pe care îl auzim din adâncuri. În 2016, un grup de cercetători a înregistrat un bâzâit ciudat care se producea în timpul crepusculului și al zorilor. Oamenii de știință s-au gândit că zgomotul ar putea fi un „clopot de cină” pentru organismele din adâncuri care se deplasează în sus și în jos în adâncul oceanului și până la suprafața apei, pentru a se hrăni.
Un alt sunet a fost captat în jurul a 200 până la 1.000 de metri, din zona mesopelagică, o zonă foarte întunecată care are surse de hrană limitate. În august 1991, un alt sunet a fost auzit în Oceanul Pacific. Poreclit „upsweep”, acesta durează câteva secunde și este un șir lung de sunete care urcă în bandă îngustă. În mod ciudat, acesta este un sunet sezonier care atinge apogeul primăvara și toamna, deși nu se știe dacă acest lucru se datorează schimbărilor de sursă sau ale sezonului.
Și, bineînțeles, nimeni nu poate uita de „Julia”, un sunet care a fost înregistrat pe 1 martie 1999. Se credea că se află între Strâmtoarea Bransfield și Capul Adare și că se datorează unui aisberg mare care s-a lovit de uscat în Antarctica.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu