Emil Cioran este cel mai mare filozof roman si, in acelasi timp, destul de controversat pentru vederile sale de extrema dreapta, pe care ulterior le-a renegat. Acum, numele filozofului a intrat in topul celor mai interesante stiri de presa. Si, incepand de cateva zile, el a devenit o super enigma. Legata de o senzationala licitatie, care a avut loc recent la Paris si unde o parte dintre manuscrisele lui au fost cumparate cu 405.000 euro. De un roman. De omul de afaceri George Brailoiu, specialist la propriu in tranzactii cu aer. Cu CO2. Dar de unde apare enigma? Dintr-o istorie tipic romaneasca. Incalcita. Poate chiar jegoasa.
A fost lansata o acuzatie extrem de grava. De catre un om foarte serios. Autorul acuzatiei este regizorul si marele activist civic Sorin Iliesiu. Iar acuzatie este pe cat de tulburatoare, pe atat de senzationala. In ce consta acuzatia? Sorin Iliesiu sustine ca are probe conform carora manuscrisele nu apartineau in realitate cetateanului care a figurat drept proprietar la licitatia organizata la Paris. Si nici macar nu ramasesera la Paris, dupa moartea lui Cioran. Iliesiu sustine ca, dupa ce marele filozof s-a stins din viata, fratele sau, Aurel Cioran, care a trait in Romania si a decedat relativ curand, a fost posesorul comorii de manuscrise. Regizorul, care a facut un film despre Cioran, le-a detinut si el cateva zile, ocazie cu care le-a filmat si fotocopiat.
Cum, necum, opinia publica a avut, pe neasteptate, o supriza de proportii. In urma cu cateva zile, cand s-a aflat vestea ca manuscrisele urmeaza sa fie licitate la Paris. In ciuda insistentelor unor reprezentanti ai societatii civile, in frunte cu Iliesiu, in ciuda chiar a avertismentelor trimise de acesta, statul roman, prin ministrul sau de Externe Teodor Baconschi, a refuzat sa se implice in vreun fel. Fie in achizitionarea manuscriselor, fie in blocarea licitatiei pana la verificarea informatiei furnizate de Sorin Iliesiu. In schimb, s-a implicat o instititutie care suge de la buget si care lucreaza in mare pierdere. Si in mare paguba pentru cetateni, intrucat a devenit un instrument politic. Este vorba de televiziunea publica. Culmea, culmilor! Televiziunea publica a participat la licitatie. Nefacand in final altceva decat sa umfle potul. De cateva ori. Adica banii incasati de persoana asupra careia planeaza banuiala ca a vandut manuscrise care nu i-au apartinut niciodata.
Mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu