În timp ce a fi duri cu noi înșine este un motor pentru a face tot posibilul, pe de altă parte, atunci când scăpați de sub control, duritatea poate trezi o întreagă gamă de emoții negative.
Termenul de ”perfecționism” definește obiceiul de a cere de la sine sau de la alții o performanță de o calitate superioară celei cerute de situație. Acest lucru îl face pe subiect să-și critice excesiv propriul comportament și să trăiască într-o stare constantă de anxietate cauzată de nevoia de a face din ce în ce mai bine. Paul Hewitt și Gordon Flett identifică următoarele caracteristici ale perfecționismului:
1) Standarde nerealiste și eforturi pentru a le atinge.
2) Atenție selectivă la erori.
3) Interpretarea erorilor ca indicatori ai eșecului și convingerea că, din cauza lor, se va pierde stima celorlalți.
4) Autoevaluări severe și tendința de a face un gând de tot sau nimic, unde rezultatele pot fi doar succes total sau eșec total.
5) Îndoială cu privire la capacitatea de a finaliza corect o sarcină..
6) Tendința de a crede că alții semnificativi au așteptări mari.
7) Frica de critici.
Se poate distinge un perfecționism adaptativ, caracterizat prin standarde personale înalte, dar printr-o viziune asupra erorilor ca posibilitate de creștere și un perfecționism dezadaptativ, descris ca o formă patologică și nesănătoasă care provoacă dezavantaje individului și este asociată cu nemulțumiri, excese, preocuparea pentru ”judecata celorlalți, teama de eșec și convingerile nerezonabile despre așteptările celorlalți”, scrie psihologul Dr. Francesca Cervati, potrivit Cassa Studente.
În timp ce a fi duri cu noi înșine este un motor pentru a face tot posibilul, a fi hotărâți și ambițioși, pe de altă parte, atunci când scăpați de sub control, poate trezi o întreagă gamă de emoții negative.
Poate duce la a te simți mereu frustrat și iritat cu tine însuți pentru că nu poți atinge standardele pe care ți le-ai propus ca scop sau poate duce la a te simți veșnic furios și anxios, obsedat de a reuși, de a obține întotdeauna ce e mai bun, de a obține tot ce este mai bun.
A scăpa de nevoia unei ordini perfecte, a rezultatelor excelente, a unui statut social ridicat, permite o mai bună calitate a vieții și relații emoționale mai mulțumitoare.
Experiența clinică arată o creștere a cazurilor de copii care, în ciuda numeroaselor lor succese, nu sunt mulțumiți de performanța obținută și prezintă emoții negative recurente precum vinovăția, frustrarea și sentimentul de eșec, care interferează semnificativ în activitățile zilnice.
Crearea unui mediu familial în care să te simți binevenit și iubit dincolo de performanță este esențială pentru copii. Familia, ca și școala, joacă un rol din ce în ce mai important în acest sens într-o societate în care perfecționismul este o caracteristică foarte apreciată.
Într-adevăr, modul în care părinții reacționează la adversitate și fac față greșelilor este un model fundamental. De asemenea, copii trebuie să știe că dragostea părintească este necondiționată și că eforturile lor sunt apreciate indiferent de rezultatul obținut și că sunt ajutați să se concentreze mai degrabă pe proces decât pe rezultatul final.
Desigur, a fi hotărât este foarte util în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, numai atunci când cineva învață să tolereze eșecurile și să se accepte pe sine în imperfecțiunea umană, determinarea poate duce la succes și la o viață împlinită.
Citește și:
Potrivit psihoterapeutului Roberto Ausilio, există șapte obiceiuri de furt de energie pe care trebuie să învățăm să le cunoaștem și să le depășim.
”Rumegare mentală”
Adică a gândi prea mult și a gândi prost. Să spunem că ai un gând negativ obsesiv (ești mereu acolo gândindu-te la aceleași lucruri). Acest lucru absoarbe multă energie și te duce progresiv la o stare potențial depresivă. Beneficăîn acest caz este meditația prin care se reușește un fel de resetare mentală, pentru a învăța să îți iei frâiele minții și să nu te lași dus.
Citește mai mult AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu