Tamara Buciuceanu, destin la loz în plic. Cu ce regret a trăit toată viaţa şi cum a ajuns în teatru: "Am pus într-o pălăriuţă două bileţele"
Viaţa Tamarei Buciuceanu-Botez a fost, la propriu, ca o carte aproape întotdeauna deschisă. A fost adulată şi iubită de români şi a rămas în memoria tinerilor, şi nu numai, ca Isoscel, profesoara de matematică intransigentă şi totuşi sensibilă. Iată câteva momente din cartea vieţii celei care ne-a bucurat inimile, ani la rând, cu sutele de roluri de comedie.
Cu roluri memorabile în peste 25 de filme și nenumărate piese de teatru și scenete de televiziune sau radiofonice, Tamara Buciuceanu-Botez a avut o carieră de peste 70 de ani de actorie. A debutat chiar din timpul facultății și s-a retras spunând că e timpul să lase locul celor tineri.
"I-am spus ministrului: Dacă e nevoie, împuşcaţi-mă pe mine!"
Tamara Buciuceanu-Botez s-a născut în 1929 la Tighina, o localitate ce azi aparține teritoriului Republicii Moldova, într-o familie cu patru frați. A avut o copilărie grea, pentru că a trăit infernul în Al Doilea Război Mondial.
„Am avut niște părinți extraordinari care ne-au alimentat de mici dragostea pentru artă. Eram cinci copii, trei fete și doi băieți și am avut o viață îmbelșugată până într-o zi… În 1940 am plecat în refugiu și am lăsat tot ce agonisiseră mama și tata o viață întreagă. Am ajuns la bunica, la Iași, într-un vagon deschis și au urmat ani grei. Când aveam 17 ani, săracul tata a fost reținut. Am venit la București și i-am spus ministrului justiției: „Suntem cinci copii acasă, cu o mamă bolnavă, iar tata e nevinovat. Vă rog frumos, dacă e nevoie, împușcați-mă pe mine, pentru că mai sunt patru copii de crescut”. Foarte tare l-a impresionat și, după câteva ore mi-a zis: „Fată, du-te acasă că în trei zile vine și tatăl tău!”. S-a întors bolnav, dar cu ajutorul unor oameni sufletiști a luat un post de profesor la Liceul Ștefan cel Mare din Suceava, unde a educat 13 generații de elevi, care l-au iubit enorm. Mama trebuia să devină soprană, însă visul nu i s-a mai împlinit din cauza războiului. A fost o soție și o mamă extraordinară!” - se arată în volumul de carte "Tamara Buciuceanu, o viaţă închinată scenei" semnat de Bogdana Darie.
"A fost greu. Aveam fiecare doar câte o haină"
Familia Tamarei a dus-o greu – sărăcia şi nevoile nu i-au ocolit, mai ales că erau oameni intelectuali, greu încercaţi la acea vreme. „Am făcut liceul la internat. Stăteam pe niște saltele din foi de porumb. Aveam fiecare doar câte o haină… Era foarte greu!… Ca să ne mai descurcăm cu banii, am fost suplinitoare la o școală ce se afla la trei kilometri de Suceava. Aveam clasa I. Mergeam pe jos până acolo…“, povesteşte actriţa în cartea sa.
La împlinirea vârstei de 90 de ani, Tamara Buciuceanu-Botez spunea: "Când m-am născut eu, noaptea, doctorul i-a spus mamei: doamnă, e o lumină afară… ca ziua… fetiţa asta o să aibă noroc… o sa aibă o stea!", povestește Tamara Buciuceanu-Botez în volumul biografic amintit.
Cum a ajuns la Teatrul Muncitoresc
Potrivit Taifasuri, Tamara Buciuceanu spunea că munca influențează destinul omului. Iată cum i-a surâs Dumnezeu imediat după ce și-a încheiat studiile: „Am terminat Institutul de Teatru de la Bucureşti, la clasa marelui actor Nicolae Bălţăţeanu şi, la sfârşit de an, am fost invitată să joc la Teatrul Giuleşti și la Teatrul Armatei, cum se numea atunci. Ca să fiu liniștită și să nu-mi pun problema că poate am greşit, că m-am dus într-un loc şi nu în altul, am pus într-o pălăriuţă două bileţele şi am scris pe unul Teatrul Muncitoresc, aşa se numea pe atunci Teatrul Giuleşti, iar pe celălalt bileţel am scris Teatrul Armatei. Am extras Teatrul Muncitoresc! Eu zic că am ales foarte bine, pentru că exact din prima săptămână în care am fost chemată, am devenit salariată. Am avut plăcerea să fiu într-o distribuţie cu actori foarte cunoscuţi şi talentaţi”...
Ce a legat-o de Ionică din "Liceenii"
Tamara Buciuceanu-Botez a avut un singur şi mare regret: că nu a avut copii. Numele Botez este cel pe care și l-a însușit după căsătoria cu medicul anestezist de renume, Alexandru Botez, alături de care a trăit peste 30 de ani, până când moartea i-a despărțit.
”Ne-am căsătorit în 1962 şi am rămas împreună 33 de ani, până când el a plecat la Ceruri. Am fost o femeie de casă şi gospodină. Alexandru mi-a respectat şi mi-a iubit foarte mult cariera. La un moment dat mi-a spus: «Dragă, eu mă mulţumesc şi cu titlul de prinţ consort». Era un doctor excelent, un om serios, care mi-a înţeles destinul”, povestea ea, pentru ”Taifasuri”.
Dar chiar dacă nu a avut copii, puțină lume știe că și-a iubit enorm nepotul, „Ionică”, din „Liceenii”, adică actorul Mihai Constantin, fiul surorii sale, mezzosoprana Iulia Buciuceanu. Nepotului său i-a lăsat moștenire întreaga avere, un apartament într-o casă veche din Dorobanți.
Tamara Buciuceanu-Botez a murit aproape singură, la Spitalul Elias, după ce în ultimii ani a suferit tot felul de probleme de sănătate. “E greu la deal, e foarte greu, dar dacă trăim, trebuie să trăim ca și cum am fi nemuritori”, spunea actrița în ultimele interviuri.
Un moment memorabil, aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
