Tăriceanu, cerere-șoc către Cioloș: Să returneze raportul MCV pentru a fi refăcut

În plus, președintele Senatului propune și solicită Guvernului să înceapă procedurile diplomatice pe lângă Comisia Europeană pentru încetarea monitorizării în cadrul MCV "pentru că acest mecanism nu are, în primul rând, nici un fel de bază juridică în Tratatul de Aderare. Văd că începe să fie folosit mai degrabă ca un instrument politic și nu tehnic, aşa cum a fost discuţia la început. Mai multe ţări din Europa fac o legătură permanentă şi absolut ilogică între aderarea la Spaţiul Schengen şi MCV. Nici aderarea la Schengen nu este o opţiune sau o favoare pentru România. Aderarea la Schengen este o obligaţie a ţărilor membre, înscrisă în Tratatul de Aderare, şi calitatea de membru Schengen se obţine nu pe baza unor considerente politice, cum sunt cele incluse mai mereu în MCV, ci pe baza unor realizări tehnice, care să exprime capacitatea unei ţări de a se înscrie în regulamentele şi cerinţele funcţionării în Spaţiul Schengen. Aşadar, acum am să trec la câteva critici punctuale asupra textului raportului". 

Iată ce a remarcat Călin Popescu Tăriceanu din raportul MCV: 

"Primul lucru la care vreau să mă refer este tonul paternalist pe care îl adoptă acest raport, care pe lângă limbaj, mai are un atribut: induce concluzia că autorităţile române nu sunt capabile să-şi rezolve problemele fără recomandările făcute în raport. Şi vă citez din textul Raportului: "MCV continuă să joace un rol important în România, fiind un factor determinant pentru reformă".  Deci este ceea ce vă spuneam: România nu este capabilă fără MCV să îşi înfăptuiască reforma.

La o analiză retrospectivă, ultimele rapoarte au marcat un permanent progres. Dar progresele nu sunt niciodată suficiente. Există undeva o perfecţiune birocratică la Bruxelles, neatinsă de nicio altă ţară europeană, dar se încearcă un experiment foarte interesant cu România, pe care eu îl resping. Şi cred că şi leadership-ul politic din România ar trebui s-o facă. Guvernul care are obligaţii în acest sens.Ar trebui să se trezească şi să sesizeze această realitate care transformă România într-o ţară de rangul doi în Europa prin aplicarea acestui tratament prin MCV.

(...)

Al doilea lucru foarte important la care vreau să mă refer este existenţa în raport a unor concluzii şi recomandări care contrazic dispoziţii din Constituţia României. Vă voi da câteva citate din Raport care susţin această afirmaţie.

Primul: "Rămân frecvente criticile la adresa magistraţilor exprimate de către politicieni şi în mass-media. Ar trebui luate măsuri pentru a remedia tendinţa continuă ca magistraţii să facă obiectul unor critici personale în exercitarea funcţiilor lor. Autorităţile parlamentare pot avea un rol în ceea ce priveşte monitorizarea comentariilor exprimate de aleşi în forul legislativ”. Deci „autorităţile parlamentare”. Nu ştiu ce înseamnă „autorităţile parlamentare”. Eu ştiu că libertatea de expresie este garantată prin Constituţie şi nu numai în România. Şi cu atât mai mult pentru declaraţii politice făcute de parlamentari. În general, declaraţiile pe care le fac parlamentarii exprimă punctul de vedere al cetăţenilor, ei vorbesc în numele cetăţenilor, nu vorbesc în nume propriu şi nu i se poate cere unui parlamentar să ignore opiniile cetăţenilor, ci să le exprime în Parlament. Cred că am face o democraţie super originală după recomandările MCV.

În Raport mai apare o chestiune foarte gravă şi, pentru a o analiza, am verificat şi versiunea în limba engleză a documentului pentru a vedea dacă este bine tradus; am aici ambele versiuni: şi cea în româneşte, şi cea în limba engleză şi vi le pot pune la dispoziţie. Aşa cum a fost recomandat anul trecut, „faza actuală a reformei Codurilor juridice ale României ar trebui încheiată rapid”, atenţie!, „printr-un acord în Parlament privind modificare Codurilor, adoptându-se numai modificările care respectă opiniile instituţiilor judiciare aşa cum au fost prezentate de Guvern”. Cu alte cuvinte, Parlamentului i se rezervă un rol decorativ. Parlamentul le pune pe bandă rulantă, nu le mai discută şi le trece. Aşa vede Comisia sau aşa văd rolul Parlamentului cei care au întocmit Raportul. Un mod foarte original de a considera rolul Parlamentului ca instituţie suverană a democraţiei. Deci modul acesta imperativ prin care să le execute şi rapid, dar numai pe cele care vin de la instituţiile judiciare şi avizate de Guvern… îmi pare rău, n-am mai pomenit aşa ceva! Dacă Guvernul României consideră că această modalitate este în regulă şi că nu trebuie să facă observaţii, atunci să ne spună şi probabil că va trebui să procedăm noi altfel.

O altă referire din raport: „pentru luarea şi motivarea deciziilor cu privire la ridicarea imunităţii parlamentare şi să se asigure faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie”. Greşit! Fundamental greşit! În primul rând, evaluarea parlamentară a cererii de încuviinţare a arestării unui senator sau deputat este o evaluare politică, nu este o evaluare juridică! Parlamentul nu se substituie Justiţiei. Şi noi nu facem acest lucru în nicio fază, cu excepţia cazului în care DNA a călcat pe bec. Adică, a cerut această procedură împotriva unor persoane care luaseră anumite decizii politice. Foşti miniştri. Există o linie de demarcaţie clară: separaţia puterilor în stat, care este consfinţită de Constituţie. Deciziile politice nu pot fi anchetate de DNA. Şi ar trebui să ştie şi cei de la Comisia Europeană acest lucru: în nicio democraţie din lume acest lucru nu se întâmplă.Deciziile politice ale miniştrilor sunt sancţionate numai de vot. De cetăţeni. Ele nu sunt anchetate de DNA. Nu vorbim despre celelalte fapte. Pentru celelalte nu au existat refuzuri.

Cât despre cerinţa din Raport pentru motivarea de către Parlament a deciziilor sale, vă daţi seama că, în primul rând, nu cunoaştem modul în care a votat fiecare parlamentar, deoarece votul este secret. Presupunând că am şti cum a votat fiecare dintre parlamentari, ar trebui să facem câte o motivare pentru fiecare. Aşa ceva nu există nicăieri în lume, ca Parlamentul să-şi motiveze deciziile în astfel de cazuri. Fiecare parlamentar, după cum ştiţi, votează după propriile convingeri şi nu dă socoteală DNA pentru vot, ci dă socoteală alegătorilor.

O altă remarcă din raport, se referă la deciziile adoptate de Parlament şi sună astfel, citez: „cu privire la faptul de a permite sau nu organului de urmărire penală să-i trateze pe parlamentari ca pe nişte cetăţeni obişnuiţi sunt, în continuare, lipsite de criterii obiective”. Ce doresc să vă spun: imunitatea parlamentară nu este o invenţie românească, ci funcţionează în toate ţările; dar imunitatea se referă numai la declaraţiile politice, la nimic altceva. Organele de procuratură sunt libere să efectueze cercetarea şi urmărirea penală. Nu le împiedică absolut nimeni! Asta ca să nu mai plimbăm povestea potrivit căreia se opune Parlamentul mersului Justiţiei".

Călin Popescu Tăriceanu a punctat și omisiuni din raportul MCV. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News