Tarotul, între șansă și divinație. Cum a apărut

Tarotul a apărut ca practică în Italia secolului XV. Este un mod de a prezice viitorul folosind un set de cărți împărțite pe mai multe categorii numite arcane, 22 la număr, fiecare arcană având ca simbol câte un personaj. Pachetul de cărți de tarot a apărut în 1430 în Italia, adăugându-se 21 de cărți ilustrate, cărora li se spunea trionfi (trad. - triumfurile) și încă o carte aleatorie, numită il matto (trad. - nebunul), scrie Britannica. 

Pachetul de cărți a conținut elemente ale culturii italiene și aparține unei perioade experimentale a jocurilor, când la designul cărților cu personaje predominant masculine erau adăugate regine. 

Trionfi, sau cărțile de joc care au devenit un mod de divinație

Trionfi dispuneau fiecare de o ilustrație alegorică în locul unui semn al unei suite. Inspirația pentru ilustrații provenea de regulă din reprezentarea unor personaje din perioada romană, întâlnite în reconstituiri ale procesiunilor triumfale. La început aceste cărți cu personaje nu erau numerotate, așa că persoana care practica divinația trebuia să le învețe ordinea.

Nu se știe exact dacă trionfi au fost produse inițial în mod independent de pachetul de cărți de joc, funcțiile lor au fost adăugate pachetului și acționau ca o suită superioară. 

Arcanele majore și minore

Pachetul standard de tarot este bazat pe tarotul venețian, astfel că în interior conține 78 de cărți împărțite în 2 grupuri: arcanele majore, cu 22 de cărți (sau trionfi) și arcanele minore, cu 56 de cărți. Cărțile din arcanele majore au imagini care reprezintă diferite forțe, personaje, virtuți sau vicii. Cele 56 de de cărți ale arcanelor minore sunt divizate în 4 suite a câte 14 cărți. Suitele pot fi comparate cu cele ale cărților de joc moderne, acestea fiind bâtele, cupele, spadele și monedele. Fiecare suită are 4 cărți de curte - regele, regina, cavalerul și valetul și alte 10 cărți numerotate. În ordinea numerotării, suita începe de la as și se termină la 10, urmând apoi valetul, cavalerul, regina și regele. 

Adaptarea cărților de tarot la practicile oculte s-a întâmplat în Franța, în jurul anilor 1780. Pentru divinație, fiecărei cărți de tarot i se atribuie o însemnătate, cele din arcanele majore referindu-se la aspecte spirituale și trenduri ale vieții. Bâtele au legătură cu situațiile din carieră, cupele cu dragostea, spadele vorbesc despre conflicte și monedele despre bani și confortul material. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News