Nava spațială Orion a făcut o fotografie de la o distanță record față de Pământ.
NASA a distribuit luni o fotografie făcută de nava care aparține proiectului Artemis I, care arată atât Pământul, cât și Luna în prim-plan. La fel ca alte fotografii realizate de Apollo sau „Pale Blue Dot”, de la Voyager 1, imaginea pune singura casă pe care o are umanitatea într-o perspectivă mai mult decât interesantă. Se pare că ceea ce numim noi „acasă” este doar o planetă minusculă, într-un cosmos infinit, scrie geekwire.com.
Orion a realizat acest instantaneu în momentul în carese afla în punctul distanței sale maxime față de Pământ, la sute de kilometri de „acasă”.
Orion a devenit, în momentul de față, nava spațială care a atins cel mai îndepătat punct al spațiului, depășind chiar și recordul Apollo 13, din 1970.
Trebuie menționat că Artemis I este cel mai amplu proiect de aventurare în spațiu, de la Apollo 13 încoace, iar limitele au șanse să fie depășite din nou, cât de curând.
Ars Technica a notat că acest zbor, din cadrul proiectului Artemis, a depășit până acum așteptările NASA.
În timp ce echipa misiunii a îndeplinit doar 31 din cele 124 de obiective principale stabilite până acum, se adaugă la calcul inclusiv obiective precum teste extinse de propulsoare. Aproximativ jumătate din activitățile rămase sunt în desfășurare, restul depind, în mare măsură, de întoarcerea pe Pământ.
Orion este așteptată să revină pe Pământ, mai exact în largul coastei San Diego, în data de 11 decembrie 2022.
Programul Artemis s-a confruntat cu numeroase întârzieri, iar cercetătorii nu se așteaptă ca oamenii să ajungă pe Lună mai devreme de 2025 sau chiar 2026. Totuși, până atunci nu mai este chiar atât de mult.
NASA a sperat inițial o aterizare pe Lună în 2024. Totuși, performanțele actuale ale proiectului Artemis I sugerează că eforturile agenției spațiale sunt, în sfârșit, răsplătite pe deplin.
Surprinzător, fizicienii cred că universul este plat. Mai multe dovezi trimit spre acest univers plat: lumina rămasă de la Big Bang, rata de expansiune a universului în diferite locuri și modul în care cosmosul apare din diferite unghiuri, au declarat experții consultați de Live Science. David Spergel, astrofizician teoretician și profesor de astrofizică la Universitatea Princeton, a sondat forma universului timp de zeci de ani.
Într-un studiu din 2003 publicat în The Astrophysical Journal, Spergel a măsurat neregularitățile din fondul cosmic de microunde (CMB), lumina rămasă de la Big Bang, care au fost observate de sonda Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) a NASA și, mai târziu, de sonda spațială Planck a Agenției Spațiale Europene. Cantitățile de energie pozitivă și negativă într-un univers plat sunt exact aceleași și, prin urmare, se anulează reciproc. Dacă universul ar avea o curbură, una ar fi mai mare decât cealaltă. „Un univers plat corespunde unui univers cu energie zero”, a declarat Spergel pentru Live Science.
În acest caz, măsurătorile WMAP ale fluctuațiilor CMB au sugerat că universul nu era doar infinit, ci și plat. Spergel a comparat, de asemenea, aceste măsurători cu cele efectuate de sonda Planck a Agenției Spațiale Europene, care a restrâns și mai mult numărul de forme pe care le-ar putea lua universul. „Putem măsura curbura cu o anumită incertitudine, așa că putem spune că o anumită incertitudine că are curbura zero”, a spus Spergel.
Citeşte mai mult AICI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu