Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Timişoara, panoramă teatrală la jumătatea anului Capitalei Europene a Culturii

Inițiativele sale de anvergură internațională conțin atât spațiul vizibil al evenimentului, cât și pe cel profund, de structură. Anotimpurile FEST-FDR au prilejuit în Primăvara și în Vara FEST-FDR un racord direct al spectatorului – pasionat de teatru, de literatură, de film și, nu în ultimul rând, de propria viață – cu unele dintre cele mai solide creații teatrale europene, cu mari artiști de teatru și film, cu autori de Nobel: Bros de Romeo Castellucci, Furtuna, în lectura regizorală a lui Alessandro Serra, La Gioia al fabulosului Pippo Delbono, Orlando Trip – o lectură teatrală a creației lui Ariosto și a Virginiei Woolf, tulburătorul A Girl's Story, dramatizare a romanului autoarei de Nobel, Annie Ernaux și, fără doar și poate, o premieră absolută pentru Timișoara și un moment de vârf al Capitalei Europene a Culturii – prezența pe scena Teatrului Național a actorului american de teatru și film John Malkovich, a muzicienilor și a celebrei orchestre a Academiei din Viena, în spectacolul The Infernal Comedy.

La nivel de construcție a unei structuri pentru dezvoltarea societății prin cultură, prin teatru, Teatrul Național face pași fermi. Este cazul proiectelor dedicate grupurilor vulnerabile, reunite în traseului Vocile orașului din cadrul programului cultural al CEaC – atelierul și spectacolul Vocile orașului – Central Park, care au implicat în lucrul de teatru persoane cu deficiențe de auz, respectiv atelierul Viitorul copiilor și spectacolul-studiu Slow down! / Mai încet!, o formulă de trăire a bucuriei alături de copii cu handicap neuro-motor sever, precum și al proiectului Banat in Europe, respectiv al spectacolului aTMosfera, dedicate creării unui spațiu teatral transfrontalier comun.

Teatrul Naţional din Timişoara, unul din cele şase din România

Capacitatea Teatrului Național de a crea și de a produce premiera spectacolului Exod, în regia celebrului regizor Oskaras Koršunovas, este dovada practică a direcțiilor ferme, moderne, pe care și le-a asumat Teatrul Național, precum și a capacității sale de a se defini ca un teatru viu, cu adevărat internațional.

Această dimensiune europeană este, în egală măsură, probată de încrederea și de determinarea cu care Teatrul Național parcurge traseul pentru a oferi orașului o sală de spectacol modernă, dezvoltată în sensul unui centru teatral internațional.

Teatrul Național din Timișoara este unul dintre cele șase teatre de rang național din România, aflate în subordinea Ministerului Culturii. Istoria lui se leagă de istoria clădirii care – concret și simbolic – are numărul cadastral 1, de Teatrul Franz Josef, așa după cum se numea la inaugurarea sa, în 1875. Din 1945 până în 2008, Teatrul Național funcționează în această clădire istorică, aflată în proprietatea Primăriei Timișoara, alături de celelalte trei instituții de cultură, jucându-și spectacolele în Sala Mare.

Teatrul Naţional, descoperit de noile generaţii imediat ce a primit un spaţiu propriu

O sală de teatru modernă, multifuncțională, a reprezentat mai mult decât un vis, a reprezentat un obiectiv pe care managementul Teatrului Național îl urmărește din primul moment. La fel este și conceptul de reconversie culturală pentru teatru.

Teatrul Național deschide acest drum încă din 2006, începând demersuri pentru obținerea a ceea ce urma să devină Sala 2. Concret, parcursul cultural al fostului manej imperial, parte a bastionului Theresia (în jurul căruia, un secol mai târziu, s-a dezvoltat Parcul Civic), până în 2008 o sală de sport cvasi-abandonată, se pune în mișcare în momentul în care Primăria Timișoarei aprobă HCL nr. 46/26.02.2008, prin care trece spațiul în folosința Teatrului Național pentru o perioadă de 49 de ani, în mandatul ministrului Culturii Adrian Iorgulescu. Teatrul Național îl numește Sala 2 și începe să îl folosească încă din primăvara aceluiași an.

Văduvit până atunci de un spațiu cu amprentă identitară proprie, efectul este imediat: Teatrul Național este descoperit de noile generații ale Timișoarei, care adoptă Sala 2 ca pe un loc al descoperirii, al experimentului. Sala 2 își formează rapid un public fidel, pentru care montarea unui titlu aici reprezintă o atracție și o certitudine și, în egală măsură, devine un portal către lumea teatrului și către asumarea unui concept social prin teatru.

În 25 ianuarie 2010, după doar patru luni de lucrări, Sala 2 se redeschide ca una dintre cele mai originale săli de spectacol din ţară: un spațiu de joc modular, de tip black-box, gândit ca o structură independentă de pereţii exteriori, conservaţi astfel în spiritul respectului pentru moștenirea istorică și identitară a clădirii.

Peste patru ani, eforturile și perseverența Teatrului Național dau Sălii 2 șansa ca, prin HCL nr. 512/23.10.2014, Primăria Timișoara să treacă Sala 2 din domeniul public al municipiului în domeniul public al Statului Român, în scopul dării în administrare către Teatrul Național. Doi ani mai târziu, prin HG 898/2016, este aprobată înscrierea Sălii 2 în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și darea acesteia în administrarea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu" din Timișoara, de către Ministerul Culturii, în calitate de reprezentant al Statului român.

Din acest moment, Sala 2 este prima clădire care, de la înființarea Teatrului Național, îi este destinată exclusiv și care îi definește vectorul de direcție. Este un moment decisiv în istoria contemporană și pentru infrastructura culturală a României.

De atunci, Sala 2 este un spațiu foarte activ: Teatrul Național montează și joacă aici spectacole multe, complexe. Povestea de încredere dintre acest spațiu și public crește și se dezvoltă tot mai mult; Sala 2 este locul care păstrează legătura dintre cuvânt și sensul său vital; Sala 2 este locul în care, în vara lui 2011, visul despre Timișoara – Capitală Europeană a Culturii a fost asumat de oraș.

Unul dintre obiectivele prioritare ale Teatrului Național este să pregătească clădirea Sălii 2 pentru o utilizare optimă. O.U.G. nr. 42/2019, inițiată în mandatul ministrului Culturii Daniel Breaz, va cuprinde lucrările de extindere și modernizare ale Sălii 2, iar O.U.G. nr. 83/2022, adoptată în mandatul ministrului Lucian Romașcanu, specifică asigurarea finanțării din bugetul de stat. Așadar, abia din acel moment, conform Legii finanțelor publice, proiectul de extindere și modernizare a Sălii 2 își continuă parcursul.

În martie 2023, după aprobarea studiului de fezabilitate, Teatrul Național a început demersurile pentru licitația privind proiectul tehnic și executarea lucrărilor. În prezent, licitația este în desfășurare, în condițiile și în limitele legii. În acest sens, adoptarea O.G. nr. 36/2023, inițiată în mandatul ministrului Culturii Raluca Turcan, asigură timpul necesar pentru ca proiectul Sălii 2 a Teatrului Național să fie posibil cu respectarea legislației în vigoare și a tuturor normativelor, dând posibilitatea Teatrului Național să construiască o sală de teatru pentru viitor, o sală de teatru pentru Timișoara, pentru oamenii care trăiesc, care vor trăi sau care vor vizita Timișoara, moștenire a Capitalei Europene a Culturii. Sala 2 este felul în care Teatrul Național participă la construirea unei Românii a zilei de mâine, o țară din care Caragiale, Enescu și Brâncuși n-ar mai vrea să plece.

Credit foto: Adrian Pîclișan / TNTm

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News