Teorii alternative la evoluția darwinistă. Apariția vieții, subiect CONTROVERSAT

Ele pot sta în picioare în contextul în care evoluționismul scârțâie la nivelul dovezilor. Sunt idei, la fel de bune sau de contestabile, ca și teoria lui Charles Darwin. Azi, dacă te duci pe stradă, printre trecători, și îi întrebi despre teoria stringurilor, vei fi privit cu indiferență, dar, dacă aduci în discuție evoluționismul, riști să fii înjurat.

Conform unui sondaj Gallup, scrie listverse.com, doar 15 la sută din americani cred că omul a apărut și a evoluat la întâmplare, ceea ce este mai putin decât numărul celor care mai cred că președintele Obama este musulman.

Iată, în continuare, câteva dintre aceste teorii alternative.

Proiectul divin

După o analogie simplă, să ne gândim la sistemele de operare Windows, Mac OSX sau Linux pentru computere. Nimeni nu își poate imagina că aceste complexe arhitecturi sunt rodul întâmplării sau al evoluției de la șurubelniță la microcip. Ele sunt rodul muncii unor designeri de software, al unor specialiști de înaltă clasă. Cam acesta este și cazul apariției omului, a arhitecturii sale extrem de complexe. Se spune că structura organismului uman este la fel de infinită și complicată precum întreg Universul. Această structura nu poate fi decât rodul unui Arhitect Suprem și nu al unei dezvoltări aleatorii și întâmplatoare. Omul este un proiect al Arhitectului Divin.

Rezonanța morfică

Dacă unii cercetători discută evoluționismul în biologie, Rupert Sheldrake a citit „Originea speciilor” a lui Darwin și s-a hotărât să o aplice la Univers. După teoria lui, a Rezonanței morfice, câmpuri invizibile împart un fel de memorie comunaă inclusiv stelele și galaxiile. În cartea sa, „O nouă știință a vieții”, Sheldrake susține că nu toate fenomenele vieții sunt explicabile în termenii legilor fizice si chimice, zise și mecaniciste, propunând ipoteza „cauzalității formatoare”, care umple golul existent. „Structura sistemelor trecute afectează apariția sistemelor similare ulterioare prin «rezonanța morfică», ce acționează dincolo de timp și spațiu”.

Stiința creștină

Știința creștină face parte din mișcarea Noua Gândire, care afirmă că Dumnezeu este pretutindeni și totul este divin. Ea face un pas înainte atunci când susține că nimic nu există în afara spiritului, ceea ce înseamnă că tot ce se află în jurul nostru, de la telefonul inteligent din buzunar sau tipul morocănos din apartamentul alăturat, este doar o iluzie. Ca balenele vorbitoare care ne apar în vise, fără sa știm de unde vin.

Strămoșii cosmici

Majoritatea oamenilor acceptă ideea că Universul are o zi de naștere. Chiar dacă acesta a fost creat de Dumnezeu sau de Big Bang, suntem de acord că a fost un punct înainte ca realitatea pe care o știm noi azi să existe. Teoria strămoșilor cosmici vede lucrurile altfel. Conform suporterilor ei, Universul există dintotdeauna și viața a existat dintotdeauna în acest univers. Viața complexă s-a format atunci când microbii din spatțu au ajuns pe Pământ, unde s-au multiplicat. Și cum acesti microbi purtau urme ale altor microbi, viață avansată de aiurea din Univers, noi am evoluat imitând viața anterioară. În fond, teoria capătă sens, de vreme ce nu există dovezi nici ale Big Bang-ului, nici ale civilizațiilor extraterestre.

Citește și: Ce a ascuns Charles Darwin. DEZVĂLUIRI despre cercetărie lui științifice 

Vechii astronauți

Teoria strămoșilor noștri, astronauții, este similară cu cea a Arhitecturii Divine a strămoșilor cosmici; toate elementele de bază sunt prezente: extratereștrii au venit pe Pământ cu milioane de ani în urmă și au sădit aici semințele vietii. Cei care cred în această teorie aduc în sprijin vechi scrieri și desene care ar vorbi despre farfurii zburătoare și capsule spațiale ciudate. Erich von Däniken a fost cel care a lansat cu succes această teorie, în celebra de acum carte a sa, intitulată „Chariots of the Gods. Unsolved Mysteries of the Past” („Carele Zeilor. Mistere nerezolvate ale trecutului”). Extratereștrii ar fi controlat astfel evoluția umană de la începuturi. Ideea este cuceritoare, dar rămâne întrebarea: cine i-a creat pe extratereștri? Și astfel ajungem din nou la Arhitectul Suprem.

Creaționismul progresiv

Știm cu toții povestea Genezei: Dumnezeu a făcut Pământul în șase zile, apoi, în a șaptea zi, s-a odihnit puțin. Ceea ce nu se știe este faptul că aceste „zile” au durat câteva milioane de ani fiecare și au însemnat modificări evolutive uriașe! Într-adevăr, în gândirea creaționistă progresivă, Dumnezeu nu s-a grăbit, a creat „cu încetinitorul” plantele și animalele și tot restul, de-a lungul unei perioade lungi de timp, parcă pentru a lăsa ființele nou-create să se obișnuiască unele cu altele. Practic, teoria este o încercare de a pune de acord dovezile geologice (care spun că Pământul are o vârstă de câteva miliarde de ani) cu creaționismul (care spune că Pământul e tânar, nu are decât șase mii și ceva de ani).

Evoluția teistă

Această teorie îl aduce cel mai aproape pe Dumnezeu de Darwin. În vreme ce majoritatea creștinilor resping evoluția ca fiind incompatibilă cu Biblia, cei care cred în evoluția teistă, cred că Dumnezeu a creat Universul și tot ce există în el, cu sprijinul științei. Așadar, Big Bang-ul, fizica cuantică, viteza luminii și evolutia au fost toate produse ale profesorului Dumnezeu, care a amestecat o mână de atomi în laboratorul lui științific celest apoi, i-a făcut să explodeze pentru a vedea ce se întâmplă. Teoria este inteligentă, pentru că nu îi mai face pe oameni să se certe pe argumente știință versus religie, în acest fel dispărând diferențele.

Creaționismul

Spre deosebire de teoria creaționismului progresiv, creaționismul susține că tot ce se spune în Cartea Genezei este adevărat. Adică: Dumnezeu a creat Pământul și restul în șase zile consecutive, fiecare de câte 24 de ore. Noi suntem descendenții lui Noe și, la un moment dat, au existat și niște Giganti. Pământul are o vârstă de numai șase mii de ani, asă că toate probele geologice, incluzând fosilele, nu sunt decât elemente plantate de Dumnezeu pentru a ne induce în eroare. Ca teorie, creaționismul este cea mai îndepărtată de evoluționism, fără a-i declara război lui Darwin, dar este atât de controversată, încât chiar și o față bisericească, precum fostul arhiepiscop de Canterbury, era împotriva predării ei.

Cu toate acestea, ca să încheiem cum am început, cu un sondaj Gallup, 46 la sută din americani cred în creaționism. Poate că, în subconștient, lumea crede în Arhitectul Suprem, cel care a proiectat organismul perfect și infinit de complex al viețuitoarelor de pe Pământ.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News