De acum 52 de ani, de când astronauții au părăsit suprafața lunară pentru ultima oară, timpul a continuat să curgă. În comparație cu noi, Planeta Pământ, pe Lună, timpul trece puțin mai repede – cu aproximativ cu 1.1 secunde.
Această diferență pare nesemnificativă la prima vedere, la fel cum par și cele 57 de milionimi (0.0000575) de secundă cu care timpul Lunii se dilată în fiecare zi față de timpul nostru pe Pământ, potrivit Science Alert.
Cu toate acestea, acest rezultat crucial al unui nou studiu realizat de oamenii de știință de la NASA ar putea face diferența în sincronizarea sistemelor de navigație pe măsură ce agenția spațială americană lansează mult-așteptatele sale misiuni cu echipaje pe Lună și dincolo de ea.
Albert Einstein a postulat deja în teoria sa generală a relativității capacitatea gravitației de a încetini timpul. Cu toate acestea, măsurarea practică a oricăror distorsiuni temporale cauzate de diferențele de gravitație – cum ar fi cele dintre tracțiunea Pământului și cea a Lunii – a rămas mult în urmă.
Abia în ultima decadă am lansat ceasuri atomice suficient de sensibile pentru a detecta diferențe mici în timp între două obiecte care se mișcă unul față de celălalt sau care se află sub influența unor tracțiuni gravitaționale diferite.
Cu pauza de jumătate de secol între aterizările cu echipaje pe Lună, oamenii de știință nu aveau o motivare urgentă de a înțelege cum se manifestă aceste mici diferențe de timp între Pământ și companionul nostru lunar. Luna are o șesime din gravitația Pământului, dar astronauții au petrecut doar scurt timp acolo, astfel că acest aspect nu a fost o problemă majoră.
Însă acum, oamenii de știință au o nouă provocare: NASA intenționează să trimită astronauți pe Lună până în 2026, în cadrul misiunilor sale denumite Artemis, unde aceștia vor începe explorarea posibilelor locații pentru baze lunare, care ar putea servi într-o zi drept trambulină către Marte.
"Ne gândim la o prezență susținută pe Lună", a declarat Cheryl Gramling de la NASA, inginer de sisteme de navigație la Goddard Space Flight Center din Maryland, într-un interviu acordat lui Jonathan O'Callaghan de la New Scientist.
"Infrastructurile de pe Pământ, cum ar fi GPS-ul, oferă timp cu o precizie până la nivel de nanosecundă", a continuat Gramling. "Dacă încerci să navighezi sau să aterizezi pe Lună și să eviți zone periculoase, această precizie contează", a mai spus el.
În aprilie, NASA și alte agenții guvernamentale americane au primit sarcina de a elabora un sistem de referință de timp unificat pentru Lună, pe care și alte agenții spațiale să îl poată accepta.
Această nouă descoperire contribuie semnificativ în demersurile recente ale astronauților. Slava Turyshev, fizician la Jet Propulsion Laboratory al NASA, care a condus studiul, a declarat lui O'Callaghan că: "Cineva trebuia să stea jos și să facă calculele".
De pe Pământ, pare că Luna câștigă 57 de milionimi de secundă în fiecare zi. Turyshev și colegii săi au ajuns la acest număr prin calcularea diferențelor de timp între Pământ și Lună în raport cu baricentrul Sistemului Solar. Acesta este centrul de masă comun al Sistemului Solar, în jurul căruia Soarele, planetele și sateliții orbitează într-un echilibru delicat.
Calculele lui Turyshev și ale colegilor săi se apropie de cele 56.02 microsecunde la care a ajuns o altă echipă de cercetători de la US National Institute of Standards and Technology în februarie. Însă fracțiunile infime de secundă sunt semnificative pe astfel de distanțe mari, așa că mai trebuie realizate și alte cercetări.
Niciunul dintre rezultate nu a fost încă supus procesului de peer-review, iar definiția finală a timpului lunar va trebui coroborată de mai multe agenții și organizații internaționale, precum Biroul Internațional al Măsurilor și Greutăților și Uniunea Astronomică Internațională. Cele două organisme intenționează să se întâlnească în august.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu