Tochitură a la Cezar - de Cezar Osiceanu. Secretele unei farfurii delicioase

Bucureștean get-beget fiind, m-am întâlnit prima oară cu ea în copilăria mea superbă, pe când părinții mei minunați, ca și ai voștri, de altfel, mă duceau în fiecare vară într-un tur al României pentru a-mi cunoaște țara și frumusețile ei. Țin minte și acum când, într-o superbă seară de vară, am ajuns într-un sat din frumoasa Bucovina, unde am bătut și noi la o poartă de om gospodar, către care fusesem îndreptați de milițianul întâlnit întâmplător pe stradă.

Într-adevăr, cel căruia i-am bătut la poarta monumentală din lemn sculptat manual s-a bucurat de oaspeții apăruți pe seară și ne-a oferit găzduire la el.
În marea curte a gospodăriei erau dispuse două case: una impunătoare și nouă și una din lemn, veche și cochetă, ambele cu flori de toate felurile în ghivecele puse pe balustradele pridvoarelor și la balcoane și ferestre.

Pe lângă ele, un grajd cât un hangar de mare, păzit pe o parte de un ciobănesc românesc mioritic și, în colțul opus, de un carpatin. Grădina de flori a Coanei Marioara, soția gazdei noastre, era de poză și model, iar iarba din curte era mai dihai decât gazonul de pe Wembley.

Mândru nevoie mare, badea Ștefan, gazda noastră, ne-a poftit în curte și, după un tur exterior al acareturilor lui, ne-a întrebat unde vrem să stăm: în casa mare, unde ne lăsa tot etajul la dispoziție, sau în casa bătrânească din lemn, care era ca un bibelou ținută. Părinții au decis să stăm în casa bătrânească, fermecați pe loc de această mică comoară a tradițiilor noastre. Casa avea peste 200 de ani vechime, fusese făcută și transmisă din tată în fiu (doar primului fiu, întotdeauna, care avea obligația continuării tradiției) și era incredibilă din toate punctele de vedere. Fuseseră păstrate toate cele: de la sobe de tuci, mobilier tradițional, celebrele perine și obiecte de bucătărie, covoare lucrate manual, saltele și plăpumi de lână, până și un fier de călcat din cel cu cărbuni.

Micul orășean din mine era uimit să descopere istorii, lucruri și obiceiuri vechi și autentice și le-am stârnit râsul părinților și al gazdelor când am apărut călare pe un cal de lemn, făcut manual cu peste o sută de ani în urmă.

Nenea Ștefan și Tanti Maria, cum le spuneam eu, mă adoptaseră din prima, deși, de cum venisem în curtea lor, reușisem să merg la cei doi dulăi și să îi mângâi, fără ca aceștia să-mi facă ceva, spre stupefacția celor de față. Cei doi avuseseră împreună cinci copii: un băiat și patru fete, dar băiatul se prăpădise de mic și erau triști nespus că li se stingea tradiția familiei lor.

Iar acum, tradiționala urare: La treabă, gurmanzi și pofticioși mari și mici!

Avem nevoie de:

câte un ardei verde, galben, roșu și un gogoșar, tăiați cubulețe;câte două cepe roșii și două albe, tăiate rondele;o căpățână de usturoi, ai cărei căței să fie tăiați fâșii;un morcov, tăiat fâșii;3-400 de grame de ciuperci brune;mirodenii, după gust (piper negru măcinat, boia de ardei, curry, oregano, cimbru, busuioc);o legătură de tarhon verde, tocat mai mare;câte două legături de mărar și două de pătrunjel;un pahar de vin roșu (Merlot sau Cabernet, un pic mai aspru);un borcan de 400 g cu castraveți în oțet, tăiați cubulețe.

Mod de preparare:

Călim ușor fâșiile de morcov, adăugăm rondelele de ceapă, cubulețele de ardei, usturoiul tocat și codițele de ciuperci.

Adăugăm apă și lăsăm să fiarbă la foc mediu circa 7-8 minute, după care adăugăm piperul, curry-ul și boiaua. Amestecăm ușor, apoi reducem focul și lăsăm să fiarbă la foc mic, continuând să amestecăm pentru a evita lipirea pastelor de fundul cratiței.

Concomitent, punem cubulețele de carne de porc să se gătească înăbușit într-o cratiță, amestecând constant pentru a preveni arderea. Când carnea s-a rumenit ușor, adăugăm peste ea rondelele de ceapă, cubulețele de ardei și cățeii de usturoi tăiați feliuțe, lăsându-le să se înmoaie puțin.

Mirosul este îmbietor de-a dreptul!

Punem peste ficățeii de pasăre, care au fost trași un pic în tigaie, un strop de apă și lăsăm să fiarbă toate împreună. Aici nu vom pune fâșii de morcovi, însă.

După 7-8 minute la foc mediu, adăugăm pălăriile de ciuperci și rondelele de cârnați cabanos, trase și ele separat în tigaie, lăsându-le să fiarbă încă 3-5 minute. Adăugăm cubulețele de roșii și cele de castraveți murați, precum și nelipsitul pahar de vin, și lăsăm să fiarbă alte 7-8 minute.

Presărăm mirodeniile și amestecăm ușor timp de 1-2 minute, apoi stingem focul.

La final, presărăm rondelele de ardei iute, din belșug tarhon și mărar tocat, și o legătură de pătrunjel tocat.

De aici încolo, cu atâta miros, gust, culoare și savoare în farfurie și un pahar de vin roșu, eu pot să vă urez doar: Poftă mareeee!

N.B. Tochitura noastră se poate servi și cu o porție de mămăligă pripită bine din mălai măcinat mare, iar, după gust și, bineînțeles, dorință, putem pune și un ou ochi făcut la tigaie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News