O persoană dispărută este o poveste care nu se încheie. Ne străduim să găsim sens, să descifrăm, să dăm sens unei realități atât de neînțelese. Jon Billman se referă la "lumea purgatorială a celor dispăruți", o descriere care face mult sens. Cei dispăruți sunt prinși într-un loc intermediar, nu aici, dar nici plecați. Poveștile despre persoanele dispărute răspund acestei anxietăți culturale, narativele lor punând explicații sau recuperând și amintindu-și de sufletele absente, refuzându-le uitarea.
Publicitate
"Pe plajă, printre nisipuri: Mama mea și alte persoane dispărute" de Laura Cumming
Acest memoriu despre misterul identității mamei lui Cumming și răpirea ei când avea trei ani este frumos din punct de vedere descriptiv, dar se citește aproape ca un thriller pe măsură ce narativul se desfășoară. Cu mama ei, Cumming filtrează prin obiecte, fotografii, rapoarte de poliție și umbre ale amintirilor, construind povestea persoanelor dispărute din viața mamei sale și trecutul ei misterios. Ea îl citează pe Sfântul Augustin: "Cei morți pot fi invizibili, dar nu lipsesc." O reflecție uimitoare asupra modului în care uităm, rememorăm și iubim, chiar și pe cei care au fost lipsiți toată viața noastră.
"Cântece pentru cea dispărută" de Stewart O'Nan
În vara anului 2005, Kim Larsen, în vârstă de 18 ani, dispare în drumul ei spre muncă. Chevette-ul ei este găsit la câteva zile mai târziu într-un oraș învecinat. O'Nan rezistă așteptărilor generice, marginalizând elementele de thriller pentru a oferi un portret plin de compasiune al unei familii speriate să renunțe în fața tragediei. Narat alternativ de mama lui Kim, tatăl și sora de 15 ani, O'Nan ne prezintă un altfel de procedeu: așteptare nesfârșită, petrecerea nopților pe site-uri așa cum face sora ei sau luarea de pastile pentru a intra în inconștiență ca mama ei. Poate cel mai devastator personaj este tatăl, care conduce disperat în sus și în jos pe autostrăzi distribuind pliante, încercând să-și țină fiica în mintea publicului.
"Nox" de Anne Carson
Fratele lui Carson, Michael, a dispărut în 1978 pentru a scăpa de închisoare și timp de două decenii a rătăcit, având contact minim cu familia înainte de moartea sa în 2000. "Nox" este o elegie, un poem experimental care își povestește narațiunea prin efemerități - note scrise în grabă, fotografii, schițe, fragmente din convorbiri telefonice toate acestea fiind agrafate, lipite, copiate. Această carte a doborât, arătând cum cuvintele pot rezista uitării și neuitării. "Un frate nu se sfârșește niciodată", scrie ea.
"Animale căzătoare" de Sheila Armstrong
Primul roman al lui Armstrong se bazează pe cazul real al unei persoane neidentificate în nord-vestul Irlandei. În 2009, "Peter Bergmann" a fost găsit eșuat pe țărm după ce și-a petrecut câteva zile în orașul Sligo tăind etichetele de pe haine și aruncându-și lucrurile în diverse containere. Misterul acestei persoane care a încercat să dispară nu a fost rezolvat, dar Armstrong distilează evenimentul într-o meditație asupra pierderii și comunității prin intermediul unui cor de voci. Elegiac și profund frumoasă.
"Apoi ea a dispărut" de Lisa Jewell
Thrillerul psihologic al lui Jewell se mișcă între cronologii și naratori pentru a crea o poveste complexă și tulburătoare despre o fată dispărută. Ellie Mack dispare cu doar câteva săptămâni înainte de GCSE-urile ei. Mama ei, Laurel, nu poate depăși "dorința ei cruntă de a continua căutările" și, zece ani mai târziu, se găsește complet singură, soțul și ceilalți copii trăindu-și propria viață în altă parte. Apoi, Laurel întâlnește un bărbat a cărui fiică de nouă ani are o asemănare uluitoare cu Ellie. Tensiunea este intensificată de utilizarea lui Jewell a mai multor naratori, doi dintre ei povestind în prima persoană și știind ceva despre dispariția lui Ellie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu