The Guardian a alcătuit lista celor mai bune performanțe pe marile ecrane ale actriței americane Anne Hathaway.
Un film epic despre problemele apei contaminate, regizat de Todd Haynes, îi are în rolurile principale pe Hathaway și Mark Ruffalo. Hathaway interpretează rolul lui Sarah, soția lui Rob (Ruffalo), un avocat care dezvăluie faptele ilegale ale companiei chimice DuPont, care poluează apele din West Virginia. Sarah nu este implicată direct în proces, dar îl susține pe Rob cu toată inima (îi spune șefului lui Rob: „Vă rog să nu vorbiți cu mine ca și cum aș fi soția”). Sarah seamănă cu Carol, personajul jucat de Julianne Moore în capodopera lui Haynes din 1995, Safe (într-o scenă similară, ambele femei sunt arătate ca fiind pasionate de grădinărit). Hathaway ne transmite un mesaj subtil: treziți-vă și admirați florile.
Această adaptare după bestsellerul pentru tineri al lui Meg Cabot i-a adus lui Hathaway succesul, și ca o demonstrație a zâmbetului ei asemănător cu cel al lui Julia Roberts nu poate fi criticată. Mia, o adolescentă din San Francisco, află că este prințesă europeană și, ca parte a unei transformări organizate de bunica ei regală (Julie Andrews, într-o formă excelentă), primește o copie a cărții lui Virginia Woolf, A Room of One’s Own, apoi este condusă într-o cameră plină de rochii, pantofi și bijuterii. Mia exclamă, „Un mall al meu!” Nu sunt sigură că asta a vrut să spună Woolf. Ei bine, Hathaway, la 18 ani, reușește să fie adorabilă tot timpul, mai ales când vorbește cu pisica ei sau sare de nervi pentru că prietena ei cea mai bună, Lilly (Heather Matarazzo), nu crede că monarhiile sunt așa de grozave.
La doar un an după ce a apărut în The Princess Diaries 2, Hathaway a uimit publicul cu un rol secundar extins ca o călăreață de rodeo care se căsătorește cu cowboy-ul gay al lui Jake Gyllenhaal, care duce o viață dublă înainte de a muri. La sfârșitul filmului delicat și devastator al lui Ang Lee, fostul iubit al soțului ei (Heath Ledger), îi dă un telefon. Camera rămâne cu Hathaway când aceasta începe să plângă înțelegând că vorbește cu dragostea vieții soțului ei. Hathaway este în armonie cu scenariul sobru, exprimându-ne amărăciunea și durerea acestei văduve însetate de iubire.
În probabil cel mai cunoscut film al lui Hathaway, ea joacă rolul lui Andy, o tânără inteligentă care cade sub vraja lui Miranda Priestly (Meryl Streep, care este de vis), o guru a industriei modei. Deși ar trebui să ne intereseze relațiile lui Andy cu doi bărbați drăguți și heterosexuali, toată magia se întâmplă când Hathaway joacă alături de Streep și, mai ales, Emily Blunt (impecabilă ca asistenta lui Miranda). Hathaway îi dă personajului o notă de inocență (cu nevoi de adult). Un lucru ciudat, dar minunat.
Versiunea lui Tim Burton după clasicul lui Lewis Carroll a făcut o grămadă de bani, dar printre fanii lui Burton nu este foarte apreciată. Ceea ce poate explica de ce rolul lui Hathaway ca Mirana, Regina Albă, nu primește prea multă atenție. Hathaway este sublimă ca aparenta pacifistă care o fermecă și o surprinde pe Alice (Mia Wasikowska). Mirana, deși este vegană, geme cu plăcere carnivoră când prepară o poțiune care conține „degete untuite” (există o poveste care sugerează că tânăra Mirana era o pofticioasă și o mincinoasă, ceea ce Hathaway încorporează în interpretarea ei). Vizual, ea amintește de toate personajele sexy și semi-maternale din filmografia lui Burton, și datorită lui Hathaway, Regina Albă rătăcită este de neegalat.
În acest film noir neobișnuit al lui William Oldroyd, Hathaway o interpretează pe Rebecca, o psiholoagă nouă, senzuală și stăpână pe sine, la un centru de detenție pentru minori din Massachusetts-ul anilor 1960, care îi atrage atenția tinerei secretare, Eileen (Thomasin McKenzie), supusă și nemulțumită. Hathaway este minunată în prima parte a filmului, îi șoptește laude lui Eileen și îi tratează pe toți bărbații pe care îi întâlnește ca pe niște proști (la fel ca multe dintre personajele iconice jucate de Hathaway, Rebecca știe să se bată). Lucrurile devin și mai bune, însă, într-o a doua parte sumbră care ne dezvăluie că ceea ce îi place cel mai mult lui Hathaway este să încerce lucruri noi.
Ca Femeia Pisică/Selina Kyle în al treilea și foarte profitabil film Batman al lui Christopher Nolan, Hathaway reușește să egaleze performanța lui Michelle Pfeiffer, extrem de sexy, din Batman Returns. Pe lângă faptul că este seducătoare, sălbatică, veselă și politică, Selina lui Hathaway se înțelege bine cu alte femei (are o chimie delicioasă cu Juno Temple, care joacă rolul unei vagaboande vulnerabile) și este întotdeauna cea mai amuzantă persoană din cameră. S-a vorbit mult despre „oops”-ul pe care îl rostește când află de la Bruce Wayne al lui Christian Bale că tocmai a spart un seif de nespart. Dacă nu ați văzut filmul, s-ar putea să vă întrebați cât de bun poate fi un „oops”. Uitați-vă și învățați.
E timpul să vorbim despre „Hathahate”, convingerea (uneori) răspândită că actrița, în ciuda frumuseții și talentului ei, este cumva penibilă. Munca ei în musicalul lui Tom Hooper i-a adus un Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar și poate că discursul ei de mulțumire a fost un pic prea mult. Totuși, ca Fantine, mama singură din clasa muncitoare, ea este strălucitor de sinceră. Lăsând la o parte accentul ei ciudat și pompos, Hathaway face ca personajul să fie fragil și furios. Scena ei cheie, desigur, este o luare unică în care Hathaway cântă/țipă I Dreamed a Dream, atingând toate notele corecte în timp ce sărăcia o sfâșie.
În combinația ingenioasă dintre sci-fi și mumblecore a lui Nacho Vigalondo, Hathaway este Gloria, o băutoare fără bani și fără scrupule, cu părul ca al lui Cousin Itt. Forțată să se ascundă în orașul din New Hampshire unde a crescut, Gloria descoperă că ea și prietenul ei din copilărie, Oscar (Jason Sudeikis, niciodată mai bun), proprietarul unui bar foarte util, au o legătură ciudată cu un monstru kaiju care face ravagii în Seul. Hathaway și Sudeikis se descurcă cu fiecare întorsătură cu grație, profitând la maximum de un scenariu care recunoaște cât de ușor este să dai în jos, să te impui și să fii monstruos dacă ai pielea albă și trăiești în vest. La momentul lansării sale, Colossal a fost în mare parte ignorat ca fiind ciudat. Acum pare mai agil ca niciodată.
Drama de nuntă a lui Jonathan Demme, lăudată de critici, dar puțin văzută, este chinuitoare, plină de bucurie și le permite lui Hathaway (precum și lui Debra Winger, Rosemarie DeWitt, Bill Irwin și un umil spălător de vase) să ne surprindă. Kym, lui Hathaway, care face o pauză de la dezintoxicare pentru a participa la nunta surorii ei, este ghimpele din coasta familiei ei. Printre momentele deosebite se numără toastul ei toxic și insuportabil pentru Rachel și momentul în care Rachel împărtășește o veste bună și Kym își lovește piciorul și plânge: „Asta e atât de nedrept!” Cum reușește Hathaway să ne facă să ne pese de acest copil răsfățat? Interpretarea ei pare un miracol. Kym se numește pe sine „Shiva distrugătoarea”: când vine vorba de disecarea disfuncționalității, Hathaway este acolo cu cei mai buni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu