Torje Iuliu, medic stabilit în Germania: Mă tem că ceea ce vedem e doar începutul unei perioade întunecate pentru medicina din România. Apel privind și „doamna cu coasa”
Torje Iuliu, medic primar în anestezie și terapie intensivă care lucrează în Germania, a transmis un mesaj privind situația de la Spitalul Sfântul Pantelimon.
Torje Iuliu a transmis un mesaj referitor la situația recentă de la Spitalul Sfântul Pantelimon, subliniind efectele severe ale presiunii publice în cazul de la Spitalul Sfântul Pantelimon.
„Mă numesc Torje Iuliu, un tânăr medic care și-a găsit calea în Germania, dar a rămas mereu cu inima și gândul acasă, în România. Sunt medic primar în anestezie și terapie intensivă, cu supraspecializare în terapie intensivă specială și medicină de urgență. În anii pandemiei, deși am fost departe, n-am uitat niciodată de cei de acasă. M-am întors de câte ori a fost nevoie, am luptat alături de colegii mei pentru a salva vieți, chiar și atunci când speranța părea să se stingă.
Am preluat pacienți critici, am organizat transporturi pentru cei ce aveau nevoie de circulație extracorporeală, și împreună cu colegii ultramotivati din Oradea, am pus bazele unui curs de ECMO, pentru ca tinerii specialiști români să poată duce mai departe arta salvării vieților prin tehnici avansate. Dar acum, în lumina evenimentelor recente, mă tem că ceea ce vedem este doar începutul unei perioade întunecate pentru medicina din România.
Partea I: Vânătoarea de vrăjitoare: Efectele opresiunii publice asupra medicilor din cazul Pantelimon
Cazul de la Spitalul Pantelimon, în care o echipă de medici a fost supusă unei presiuni publice și investigații intense, reprezintă un punct de cotitură în modul în care medicina este practicată în România. Această situație poate declanșa o serie de consecințe pe termen lung, care nu doar că vor afecta comunitatea medicală, dar vor avea un impact major și asupra pacienților.
Partea II: Contextul actual și medicina defensivă
Deja în România, medicina defensivă este o realitate bine-cunoscută. Medicii, temându-se de posibile litigii, acuzații sau sancțiuni, adoptă adesea un comportament defensiv în practică. Aceasta înseamnă că, în loc să ia decizii bazate exclusiv pe cele mai bune interese ale pacientului, ei pot alege să urmeze un protocol mai sigur pentru a se proteja de eventuale repercusiuni legale sau mediatice. Aceasta se traduce prin investigații și tratamente suplimentare, chiar și atunci când acestea nu sunt neapărat necesare, pentru a se asigura că toate bazele sunt acoperite.
Partea III: Ultra-defensivitatea și impactul asupra pacienților critici
După evenimentele recente, este foarte probabil ca medicina să evolueze de la o stare defensivă la una ultra-defensivă. Aceasta înseamnă că medicii vor deveni și mai precauți, evitând să ia decizii riscante, chiar și atunci când aceste decizii ar fi în interesul salvării unei vieți. În cazul pacienților critici, acest lucru poate avea efecte devastatoare:
1. Întârzierea tratamentului: Medicii pot amâna intervențiile care ar putea salva viața pacientului, de teama unor acuzații ulterioare, preferând să consulte mai mulți specialiști sau să efectueze mai multe teste înainte de a acționa. Acest lucru poate duce la pierderea unor momente critice în tratarea afecțiunilor grave.
2. Sub-tratament: În loc să adopte tratamente agresive, care au șanse mai mari de a salva pacientul dar implică și riscuri mai mari, medicii pot alege să urmeze calea cea mai sigură, care însă nu este neapărat cea mai eficientă. Acest lucru este extrem de problematic în cazuri în care o intervenție rapidă și decisivă este esențială.
3. Suprainvestigații și tratamente inutile: Pentru a se proteja, medicii ar putea ordona teste și proceduri care nu sunt necesare, doar pentru a avea o "acoperire" completă în cazul unei investigații ulterioare. Aceasta nu doar că îngreunează sistemul medical, dar poate duce și la complicații pentru pacienți și la costuri suplimentare.
4. Pierderea încrederii între medici și pacienți: Odată ce medicii devin ultra-defensivi, relația lor cu pacienții poate suferi. Pacienții pot percepe ezitarea medicilor ca o lipsă de competență sau de angajament, ceea ce poate deteriora grav încrederea în sistemul medical.
Partea IV: Efectele asupra deciziei medicilor de a pleca din țară
Cazul Pantelimon a fost, pentru mulți medici, un semnal de alarmă. Dacă înainte, ideea plecării în străinătate era doar o opțiune, acum devine o necesitate. Medicii văd în această situație o confirmare a faptului că munca lor nu este apreciată și că riscul de a fi pedepsiți pentru decizii luate în circumstanțe dificile este prea mare.
Într-un sistem deja afectat de deficit de personal medical, această migrare a medicilor va duce la:
1. Un vid de competență: Medicii experimentați, care se simt subapreciați și expuși în România, vor căuta locuri de muncă în alte țări, unde sistemele medicale sunt mai bine echipate, iar în urma lor rămâne un gol de competență greu de umplut.
2. Saturarea personalului rămas: Medicii rămași vor trebui să facă față unui volum și mai mare de muncă, ceea ce va duce la burnout, scăderea calității îngrijirii și, în final, la o presiune și mai mare pe sistem.
3. O deteriorare generală a serviciilor medicale: Cu mai puțini medici disponibili, timpul de așteptare pentru consultații și tratamente va crește, iar calitatea îngrijirii va scădea inevitabil. În plus, pacienții critici vor suferi cel mai mult, deoarece lipsa personalului medical calificat și ultra-defensivitatea existentă vor împiedica intervențiile rapide și eficiente.
În concluzie, efectele "vânătorii de vrăjitoare" împotriva medicilor din cazul Pantelimon se vor resimți adânc de tot în calitatea actului medical din România. Medicina defensivă, care deja era o problemă, se va transforma într-o practică ultra-defensivă, iar medicii vor fi și mai tentați să plece din țară.
Aceste schimbări vor avea consecințe dezastruoase asupra sistemului de sănătate și, cel mai grav, asupra pacienților care depind de un sistem medical eficient și bine gestionat. Concluzia concluziilor: Omnis actio habet consequentiam... Noapte bună, România!
PS pentru presă: În peisajul mediatic din România, observăm o utilizare tot mai frecventă și obsesivă a expresiei „doamna cu coasa”. Deși folosirea acestui apelativ nu este condamnată prin lege, este important să recunoaștem că un astfel de limbaj poate fi considerat abject și lipsit de respect față de subiectele tratate și de publicul cititor. În loc să sensibilizeze, această expresie riscă să trivializeze suferința umană și să degradeze calitatea jurnalismului. Invităm presa românească la o reflecție asupra impactului acestor alegeri stilistice și la adoptarea unui ton mai sobru și respectuos în relatările lor”, a transmis medicul Torje Iuliu.
VEZI ȘI: Medici care lucrează în Franța, despre situația de la Pantelimon. Diferențe majore: Cum se procedează acolo când apare o situație de acest fel:
VEZI ȘI: Cazul doctorițelor de la Spitalul Sfântul Pantelimon ne aduce aminte de procesul lui Ceaușescu:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Lungul drum spre casă, când totul se înfundă în Bușteni, gaura neagră de pe Valea Prahovei de Roxana Neagu
