George Coşbuc este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori români. Deşi au trecut peste 100 de ani de la moartea sa, multe detalii au rămas ascunse în scrisori, manuscrise şi cărţi vechi. Mai puţin cunoscută publicului este depresia severă prin care a trecut după ce şi-a pierdut fiulde doae 19 ani într-un cumplit accident de maşină.
Pe 9 mai 1918, se stingea din viață poetul George Coșbuc, la vârsta de doar 51 de ani. După ce fiul său, Alexandru, a pierit la 19 ani într-un accident cumplit de maşină, poetul a refuzat să mai mănânce şi s-a stins din viaţă, trei ani mai târziu.
Se ştie că George Coşbuc scria poezii încă din clasele primare. În clasa a IV-a avea deja scris aproape 200 de poezii. Când nu îi plăcea ceva la vreuna dintre scrierile la care lucra, lua foaia şi o rupea sau o arunca în foc. Prietenii poetului îşi amintesc că o dată a aruncat în foc 10 poezii pentru că nu era mulţumit de rime.
George Coşbuc s-a căsătorit în 1895 cu Elena Sfedea, fata unui important om de afaceri şi distribuitor de mărfuri. Un an mai târziu, a venit pe lume fiul lor, Alexandru, copilul pe care poetul l-a iubit enorm. În august 1915. Alexandru, care avea 19 ani și era student, şi-a vizitat tatăl la Tismana, acolo unde poetul obişnuia să se retragă ca să scrie în liniste. Alexandru fusese chemat în armată şi urma să plece la Drobeta Turnu Severin.
În dimineaţa zilei de 26 august, s-a urcat într-o maşină împreună cu Ion Alexăndrescu Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, pornind spre Târgu Jiu. La Băleşti, maşina a lovit un bolovan mare, s-a răsturnat şi a intrat într-o căruţă care circula în faţă. Şoferul, prietenul lui, a murit pe loc. Alexandru s-a ales cu craniul fracturat. A fost transportat la spitalul din Târgu Jiu însă medicul de gardă nu a putut să-l opereze. Rănile i-au fost fatale iar în scurt timp tânărul şi-a dat ultima suflare. Alexandru a fost înmormântat în cimitirul Mănâstirii Tismana. Pe locul unde a avut loc accidentul, Coșbuc a cerut să se ridice o fântână care a primit în timp numele de „Fântâna lui Coşbuc”.
Poetul nu şi-a mai revenit niciodată după drama pierderii fiului abia intrat la facultate. Apropiaţii spuneau că a albit instant, în cele câteva zile de la accident la înmormântare. A refuzat să mai iasă din casă și să mai mănânce. S-a rupt de prieteni, nu a mai ieşit în lume şi nu a mai scris. Seara îşi aşeza perna pe podea şi adormea acolo, de multe ori plângând.
Și pentru soția poetului lovitura a fost devastatoare. Aceasta nu lăsa pe nimeni să schimbe sau să mute nimic din camera lui Alexandru. Nici măcar ultima carte din care citise înainte să moară nu putea fi închisă, rămânând deschisă la ultima pagină lecturată de fiul lor.
După trei ani de frământare sufletească, poetul s-a stins în locuinţa sa din Bucureşti, în urma unei congestii cerebrale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu