"Era ceva acut". Cum a ajuns Dana Rogoz la terapie, după moartea tatălui
Dana Rogoz a povestit cum a luat decizia de a merge la terapie, după moartea tatălui ei, deși a încercat să ignore tot ce simțea.
"Am compensat cu tot ce a presupus maternitatea și am ignorat acea durere. Ajunsesem ca, la un an după moartea tatălui, eu de fapt să nu fi trăit deloc perioada de doliu care e firească, e sănătoasă. Era o situație în care pur și simplu trebuia să-mi spui un cuvânt sau să văd un obiect și să fie de nestăpânit durerea. Era ceva foarte, foarte acut”, a spus Dana Rogoz, la Fresh by Unica.
"Aveam în fiecare noapte coșmaruri. Aveam nevoie de această igienă a minții. Am tot avut nevoie de acest loc, această cale de a mă cunoaște”, a mai spus actrița.
"Așa îmi dau șansa să fiu o mamă puțin mai bună"
"Mi-am dat seama că așa îmi dau șansa să fiu o mamă puțin mai bună. Un copil e oglinda ta. Tu ai senzația că știi cum vrei sau cum nu vrei să fii. Dar cred că e sănătos, cel puțin așa am simțit, să trec prin genul acesta de terapie, să trec prin procesul acesta de autocunoaștere, cu bune și cu rele și cu tot ce mai e prin mine, ca să nu le pun pe umerii lui, respectiv ei”, a spus Dana Rogoz.
"Trebuie să-ți găseșți un om căruia să-i poți spune lucruri pe care nici ție nu ți le spui noaptea"
"Am vrut să normalizez această conversație despre terapie. Noi suntem generația a căror părinți n-ar fi apelat niciodată. «Dar cine? Dar cum? Dar nu-s nebun/ă?» Probabil că ne-a fost mai greu să facem pasul acesta, să cerem ajutor. Dar văd că lucrurile încep să se schimbe, să se normalizeze. Nu e nimic. Probabil că alții au un duhovnic. La un moment dat, trebuie să-ți găseșți un om căruia să-i poți spune lucruri pe care uneori nici ție nu ți le spui noaptea. Trebuie să-ți găsești calea asta de căutare a sinelui și de reorganizare a minții”, a mai spus actrița.
În 2014, Dana Rogoz și-a pierdut tatăl, la doar două luni după ce devenise mamă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Cum poate suna anunțul decesului în cazul celor patru președinți: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis de Val Vâlcu
