Moartea lui Vaclav Havel, simbolul disidenţei anticomuniste şi al renaşterii democraţiei în Europa de Est a creat o serie de reacţii în rândul politologilor şi politicienilor români care şi-au manifestat atitudinile pe blogurile personale.
Autor: Alexandra Dumitru
Europarlamentarul PDL, Cristian Preda s-a rezumat la a cita pe blogul personal fragmentul preferat din scrierile lui Vaclav Havel: „Pragmatismul politicienilor care vor să câştige alegerile care îi aşteaptă și care recunosc drept autoritate supremă voința și umorile unei societăţi de consum capricioase îi împiedică să ia în seamă dimensiunea morală, metafizică şi tragică a programului lor”.
Fostul premier, Adrian Năstase vorbeşte în schimb despre experinţa de a-l fi întâlnit personal la începutul anilor ’90 şi mai târziu. „Îmi amintesc de discursul său ţinut în faţa Parlamentului European, atunci când Havel, la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului a vorbit despre valori – nu despre economie - despre oameni si nu despre piaţă. Pentru el Uniunea Europeană nu îşi are sensul decât ca o structură care apară, înainte de toate, libertatea”.
Politologul Vladimir Tismăneanu scrie în aceeaşi zi, „Vaclav Havel a simbolizat ceea ce numesc reinventarea politicului, curajul de a sfida machievelismele cinice şi de a reafirma drepturile subiectivităţii într-o lume dominată de birocratii obtuze şi de ideologii constrângătoare. Pentru Havel, co-autor al „Declaraţiei de la Praga”, a rosti adevărul despre comunism, ca şi despre fascism, a fost un imperativ categoric. Încetarea din viaţă a lui Vaclav Havel îndoliază întreaga comunitate a celor pentru care drepturile omului sunt universale şi non-negociabile, iar crimele împotriva umanităţii sunt imprescriptibile”.
Citește și:
Și ce dacă n-am avut un Havel?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News