Trofeul calității DNA

Succes de proportii obtinut de Directia Nationala Anticoruptie. Institutie condusa de Daniel Morar. Nasita de Monica Macovei. Si protejata, ca sa nu spun dirijata, de Presedintele Traian Basescu. Cu o proptea ferma din partea excelentei sale Mark Gitenstein, ambasadorul, nediplomat de cariera, al Statelor Unite la Bucuresti. Descinderea cu mascati si toate celelalte, inclusiv televiziuni, executata de slujbasii DNA la Inspectoratul de Stat in Constructii a lasat Romania cu rasuflarea taiata. Acolo, la ISC, DNA a dat lovitura. A obtinut trofeul calitatii. Vom vedea, in cele ce urmeaza, de ce.

 Ma abtin sa comentez – am facut-o deja pe posturile de televiziune – jalnica declaratie a domnului Adrian Balaban-Grajdan, care a explicat comic, natang si poticnit de ce, in numele institutiei pe care a condus-o efemer, a eliberat un document din care rezulta ca lotul “Trofeul Calitatii”, condus de Adrian Nastase, nu a creat niciun prejudiciu material. Omul a fost dat afara, pe buna dreptate, de premierul Victor Ponta, caruia i s-a spart declaratia in cap, cu adeverinta cu tot, iar apoi a fost umflat de DNA. Dincolo de spectacolul in sine, intens mediatizat, este esential, insa, sa analizam fondul acestui eveniment. Avea sau nu avea Grajdan dreptul sau poate datoria sa elibereze un asemenea document? Avea sau nu avea DNA dreptul de a initia spectacolul cu mascati de la ISC, de a ridica documente si de a-i agata ex-directorului un dosar penal de coada pentru “favorizarea infractorului”? Este o actiune de rutina a procurorilor sau din nou asistam la o operatiune dirijata politic?

 Un element esential, care motiveaza sau demotiveaza acuzatiile formulate de DNA impotriva lui Adrian Nastase si a celorlalte persoane implicate in asa-numitul dosar “Trofeul Calitatii”, ceea ce de fapt motiveaza sau demotiveaza intreaga operatiune judiciara este, pana la urma, prejudiciul adus sau nu statului. Daca prejudiciul exista si este inregistrat ca atare in contabilitatea Inspectoratului de Stat in Constructii, atunci avem de-a face cu o cauza penala. Daca prejudiciul, insa, nu exista, atunci cauza este politica. Din ceea ce a balmajit Grajdan reiese ca, in trecut, pe vremea cand el a mai condus o data aceasta institutie, a fost fortat – a se citi santajat – de catre DNA sa declare in fals existenta unui prejudiciu. Care, de fapt, nu a fost niciodata identificat in contabilitatea ISC. Cu exceptia unui asa-zis expert al DNA. In atatia ani care au trecut de la savarsirea prezumtivelor fapte penale nu a fost operata nicio modificare in contabilitatea ISC din care sa reiasa ca totusi s-ar fi produs un prejudiciu. Si nici Curtea de Conturi nu a descoperit vreodata asa ceva. Dimpotriva. Realitatea este ca nu a existat niciun prejudiciu. Ca atare, intregul dosar este umflat cu pompa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News