EXCLUSIV  Trump al Estului

 

Impresia lăsată de Donald Trump întregului Est european a fost copleșitoare. Extrem de pragmatic, Trump a oferit Estului un lucru ce părea imposibil până acum: să renunțe la importurile de gaze rusești, aduse prin conductele Gazprom, și să importe gaz lichefiat, cu navele, din Statele Unite.

 

Dăm deoparte miza economică, deși ea nu este neglijabilă, SUA fiind cel mai mare producător mondial de gaz de șist, deși de 3 ani prețurile s-au prăbușit pentru hidrocarburi, iar acum Europa de Est devine client american.

Miza politică este mai importantă. Influența Rusiei în zonă se diminuează considerabil, nemaiexistând mijlocul de presiune numit Gazprom. Mai ales în timpul iernii, până acum, dacă Moscova ar fi dorit, Europa de Est îngheța toată. Desigur, cu excepția României, căreia practic gazul îi acoperă necesităţile, în principal datorită descoperirii unor noi resurse, atât pe uscat, cât și în mare, cu şansa de a deveni exportator net în regiune. La comandă vor fi însă tot companiile americane, Exxon și Chevron, care au investit deja în explorare și exploatarea noilor zăcăminte românești. 

 

Donald Trump este, probabil, singurul președinte american care, la 6 luni de la instalare, nu și-a preluat integral mandatul. În America, are parte de o opoziție furibundă și adesea aberantă. Este prezentat ca un fel de nebun, fără școalăși total nepregătit pentru funcția pe care o ocupă. Pur și simplu, se ignoră faptul că Trump a urmat una dintre cele mai bune școli catolice din Statele Unite și a obținut diplome într-o universitate absolvită de toți CEO de la Apple, Google sau Amazon. Trump a reușit din plin în viața privată și, chiar dacă este de multe ori expansiv, e greu să-i negi inteligența și simtul practic. Oricum, imaginea din America, zugrăvită în special de media democrată, apropiată de familiile Obama și Clinton, s-a răsfrânt cu putere și în Europa Occidentală. Ca urmare, în Vest, Trump nu a fost deloc bine primit, tratat cu răceală, ca un corp străin. Retragerea Americii din Tratatul de la Paris privind schimbările climatice a fost condamnată la scena deschisă de Germania și Franța. 

 

La Varșovia, președintele Trump a dat de înțeles că, dacă Vestul îl refuză, el se poate interesa de Est. Asta a și făcut. Lucrurile nu s-au oprit aici. La Summitul G20 de la Hamburg, întâlnirea de 2 ore și 20 de minute cu Vladimir Putin ar putea să facă istorie. Programată să dureze o oră, întâlnirea a depășit toate standardele diplomatice. Consilierii lui Trump au trimis-o pe Prima Doamnă Melania să vadă ce se întâmplă între cei doi, dar nici măcar ea nu a reușit să scurteze convorbirea. 

 

Desigur că nici Germania nu a stat degeaba. Cancelarul Merkel a semnat un acord de dezvoltare cu președintele Xi Jinping, arătând că dacă relațiile cu SUA se răcesc se vor încălzi, în schimb, cele cu China. 

 

Semnalele din ultima săptămână confirmă ceea ce știam după întâlnirea Iohannis-Trump din Rose Garden: Statele Unite au oportunități uriașe pentru România. Deocamdată nu am remarcat nicio presiune vest-europeană asupra Bucureștiului prin care să ni se reproșeze că nu suntem suficient de europeni în relația cu SUA. 

 

Militar, relația România-SUA va continua inclusiv prin exercițiul din această lună, cel mai mare desfășurat de americani vreodată în România. Deși perspectivele în domeniul energetic sunt deja bine conturate, în continuare între România și SUA nu a avut loc încă declicul necesar din punct de vedere economic. După prăbușirea guvernului Grindeanu, relațiile București-Washington vor fi înghețate, din dorința americanilor, cel puțin 6 luni. La Varşovia ar fi fost un bun prilej ca perioada să fie scurtată considerabil, iar vizita pregătită pentru premierul Grindeanu să fie efectuată, poate in septembrie sau octombrie, de noul premier Tudose.

La cum stă România astăzi, la majorările de pensii și salarii realizate prin amputarea completă a investițiilor, România poate fi apreciată pentru proamericanism și compătimită pentru dezastrul economic pe cale să intervină în următoarele 6 luni.