• Mircea Coșea: Trumponomics, o nouă doctrină economică?

S-a vorbit mult despre eventualele implicații geopolitice ale unui nou mandat dar mai puțin despre implicațiile geoeconomice.

În cele ce urmează voi prezenta unele concluzii care au apărut relativ la consecințele geoeconomice,  extrase de analiști occidentalei din interviul acordat de către Donald Trump publicației Bloomerg Businessweek.

Sintetic, concluzia este următoarea :” Între protecționism, concurență fiscală și promovarea hidrocarburilor, programul economic al candidatului Trump anunță o mare instabilitate globală”. 

Se apreciază că soluțiile propuse de fostul președinte al Statelor Unite sunt de natură să zguduie economia mondială.

Care sunt axele principale ale doctrinei economice denumită ”Trumponomics”

Prima axă, este  revenirea la  protecționism. Trump anunță tarife de aproximativ 60 până la 100% la produsele chinezești și 10% la toate importurile americane, inclusiv cele care provin din Canada, Mexic sau Uniunea Europeană. Suficient pentru a alimenta tensiunile comerciale internaționale.

Donald Trump declară că revenirea în forța a protecționismului are la bază așa numitul Model McKinley care ar sta la baza prosperității poporului american.

Ce este acest model de care aproape nu se știe nimic? 

Fostul parlamentar și președinte american William McKinley (1843-1901) a adoptat o primă lege protecționistă în 1890 care acoperă 1.500 de produse. În timpul campaniei prezidențiale din 1896, pe care a câștigat-o, s-a autoproclamat „Tariff Man”!

McKinley avea două obiective: să protejeze industria americană, dar și să colecteze venituri fiscale pentru a reduce impozitele interne. 

Trump este moștenitorul direct și îl citează adesea.

La un moment dat a menționat chiar și posibilitatea înlocuirii taxelor interne cu taxe vamale, dar acest lucru este imposibil: impozitul pe venit și impozitul pe profit aduc în jur de 2.000 de miliarde de dolari, când un scenariu de 10%-60% din taxele vamale ar aduce doar 225  de miliarde . Este dezactivat.

A doua sa axă constă  în extinderea reducerilor de taxe în favoarea bogaților și a afacerilor pe care le-a inițiat în primul său mandat și care expiră în 2025. . Donald Trump anunță în interviu că vrea să reducă în continuare impozitul pe profit, în prezent la 21%, pentru a-l crește la 20, apoi la 15%.

Este o măsură respinsă de către analiza economică occidentală încă din perioada primului mandat al domnului Trump deoarece nu are rezultate pozitive.

Cu ce ​​efect asupra creșterii? O revizuire de către analiști a literaturii care acoperă 441 de estimări concluzionează că nu există niciun impact:

Modificările în impozitele pe afaceri nu au niciun efect relevant din punct de vedere economic sau semnificativ statistic asupra creșterii. 

De ce dorește totuși dl. Trump o astfel de impozitare ? Presa americană din zilele trecute presupune că ”trumponomics” dorește acest lucru deoarece permite celor mai bogați să se îmbogățească și menține competiția fiscală între state. Totuși, nu toți susținătorii lui Trump sunt favorabili acestor reduceri de taxe, deoarece unii dintre ei nu au ”apropiați ”de Big Tech. (n.a Big Tech, cunoscut și sub numele de Tech Giants sau Tech Titans, sunt cele mai mari companii IT din lume. Conceptul de Big Tech este similar cu gruparea companiilor dominante din alte sectoare. În general, include cele cinci companii tehnologice mari din Statele Unite: Alphabet, Amazon, Apple, Meta și Microsoft.) 

În acest sens, abordarea lui Trump față de Big Tech este ambiguă. Pe de o parte, le denunță puterea excesivă, pe de altă parte, nu vrea să-i pună la îndoială prea mult, de teamă că companiile de tehnologie chineză își stabilesc supremația

Candidatul republican la președinție are și o idee de a crește puterea de cumpărare a americanilor: creșterea forajelor de petrol și gaze în Statele Unite 

Un alt pilon, vânătoarea de străini considerați responsabili pentru scăderea salariilor și pierderea locurilor de muncă, în detrimentul populației negre americane pe care o țintește electoral. Cu toate acestea, datele din SUA subliniază impactul pozitiv al străinilor asupra economiei americane.

Donald Trump își asumă intervenționismul nestăpânit în economie.

A susținut-o și în primul mandat, cu diferența de data aceasta că acum cunoaște misterele puterii și că intenționează să o folosească la maximum, îngrijorează jurnaliștii Businessweek.

Pe plan economic, analiza Buisinessweek conchide că: ”Tramponomics”, o revenire a lui Donald Trump în afaceri ar pune economia mondială sub tensiune: tensiuni comerciale, tensiuni migratorii, tensiuni financiare cu o explozie a datoriei publice, tensiuni de mediu prin promovarea hidrocarburilor, tensiuni fiscale, într-o lume instabilă a confruntării economice.

Deloc optimiste concluziile analizei interviului dlui Donald Trump dar să nu excludem contextul electoral în care s-au expus ideile intervievatului.

Altfel spus, una este înainte de alegeri, alta este după alegeri.

Greu e spus deoarece dl. Trump are la activ ,din precedentul mandat, o serie de măsuri care nu au atenuat promisiunile făcute anterior. Să ne amintim că dl. Trump este responsabil de netăgăduit al declanșării așa numitului ”război comercial” cu China, a ”ajustărilor tarifare” defavorabile Uniunii Europene și al intervenției hotărâte în activitatea Organizației Mondiala a Comerțului.

Deocamdată, sunt ipoteze de lucru dar trebuie luate în seamă pentru a față  unei eventuale schimbări a paradigmei economiei globale datorate posibilei veniri a dlui Trump la Casa Albă după 5 noiembrie.

Uniunea Europeană trebuie să aibă în vedere aceste posibile schimbări.

După reconfirmare doamna Ursula von der Leyen a declarat că "Există o dorință clară din partea Comisiei Europene de a se îndrepta către o politică industrială reală atât pentru a asigura anumite provizii necesare securității economice, cât și pentru a dezvolta industriile verzi esențiale tranziției climatice",  nu a menționat dacă Europa are cu adevărat mijloacele necesare pentru a-și realiza ambițiile? 

Exemplul "Chips Act" este edificator în această privință. Semiconductorii (cipurile) au devenit câmpul de luptă al marilor puteri, deoarece cererea globală pentru aceste cipuri  esențiale pentru tot ceea ce conține un strat digital  este tot mai puternică.

Industria europeană a semiconductorilor pare să fie în mare parte depășită de omologii săi americani și asiatici. Anunțată în 2022, Legea Chips își propune să dubleze cota Europei din producția globală de cipuri, ajungând la 20% până în 2030.

În acest scop, intenționează să mobilizeze 47 de miliarde EUR din fonduri private și publice până la sfârșitul deceniului. O sumă care este cu siguranță destul de importantă dar mult sub cele deținute de celelalte mari puteri.

China, de exemplu, propune de trei ori mai mult, iar Coreea de Sud, cu campionul său național Samsung, planifică investiții private și publice de peste 400 de miliarde de dolari! Statele Unite, care este lider mondial în această tehnologie cu companii precum Nvidia, Intel și Qualcomm, au anunțat un plan de investiții în valoare de doar 50 de miliarde de dolari.

Prin toate aceste planuri, Comisia Europeană a prezentat o listă de tehnologii și produse în care să investească, dar nu există niciun instrument financiar capabil să le susțină.  

Aceasta este adevărata problemă a Uniunii: nu are prin surse proprii capacitatea bugetară sau fiscală  ceea ce face ca finanțarea să depindă în mare măsură de statele membre. Prin urmare, planurile propuse depind de voința și, mai presus de toate, de mijloacele bugetare ale statelor membre. 

Evident, Tramponomis, prin politicile generatoare de tensiuni financiare și comerciale nu favorizează situația economică a Uniunii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News