Mărturiile în lacrimi ale unei soții ucrainene. Cât de grea este viața sub asediu în Ucraina

Când soțul lui Antonina Danylevych s-a înrolat în armata ucraineană în martie 2022, a fost nevoit să aștepte la biroul de recrutare alături de mulțimi de conaționali patrioți. Acum, spune ea, nu mai există acele mulțimi.

Danylevych, o manageră de resurse umane în vârstă de 43 de ani, și-a dat binecuvântarea când Oleksandr s-a alăturat altor zeci de mii de cetățeni ucraineni pentru a sfida invazia rusă, de anul trecut.

Acum însă, găsește tot mai greu să facă față, fără un orizont clar. Soțul ei a avut doar aproximativ 25 de zile de concediu de când s-a înrolat, iar cei doi copii cresc fără tată.

"Vrem ca Ucraina să câștige, dar nu prin eforturile acelorași oameni", a spus ea într-un interviu la domiciliul său din Kiev. "Pot vedea că trebuie să fie înlocuiți și că au nevoie și ei de odihnă, dar dintr-un motiv oarecare alți oameni nu înțeleg.", a spus ea, potrivit Reuters.

Ea a adăugat că femeile ale căror bărbați sunt pe front au trebuit să devină mai puternice, dar se întreabă cu ce cost au devenit așa.

Soțul ei - un lector universitar fără experiență anterioară în luptă, care acum este comandant de pluton - a urmărit căsătoria fiului său printr-un apel video de pe telefonul său din orașul ruină Bakhmut. Fiica lor de 14 ani simte lipsa tatălui.

La aproape doi ani de la începutul războiului încrâncenat, această familie și altele din țară se confruntă cu perspectiva unui conflict mult mai lung și mai costisitor decât se așteptau, și unul pe care acum unii recunosc că nu sunt siguri că-l vor câștiga.

În această toamnă, Danylevych a fost una dintre cele 25.000 de persoane care au semnat o petiție către președintele Volodymyr Zelenskiy, cerând ca serviciul militar să nu rămână deschis fără un termen precis și solicitând trupelor o dată clară pentru eliberarea din serviciu.

Această campanie, care a inclus două proteste cu 50 până la 100 de participanți în piața principală din Kiev în ultimele săptămâni, ilustrează o creștere a nivelului de epuizare printre trupele ucrainene și povara din ce în ce mai mare pe care o suportă familiile din țară.

Contraofensiva lăudată din vară a Ucrainei nu a reușit până acum să aducă o ruptură decisivă. Ambele părți sunt adâncite în tranșeele de-a lungul liniilor frontului, care sunt în mare parte statice, și apar întrebări legate de disponibilitatea ajutorului militar străin în aceeași măsură ca în trecut.

Țara s-a bazat pe zeci de miliarde de dolari în armament din partea Statelor Unite și a altor aliați pentru a susține efortul de război, dar stocurile de proiectile de artilerie se golesc, iar guvernele sunt mai rezervate în a menține nivelurile anterioare de sprijin.

Asemenea proteste ar fi fost de neînchipuit acum un an, când moralul național a crescut odată cu respingerea forțelor rusești din Kiev de către Ucraina și recucerirea unor zone din nord-est și sud. Legea marțială, instituită la începutul războiului, interzice demonstrațiile publice.

Campania lui Danylevych subliniază dificultățile cu care se confruntă planificatorii de război în menținerea fluxului de recruți pentru a învinge o armată mult mai mare, în ciuda pierderilor constante, păstrând totodată o forță de muncă suficient de mare pentru a susține economia distrusă.

Doar bărbații ucraineni cu vârste între 27 și 60 de ani pot fi mobilizați de către ofițerii de recrutare. Bărbații cu vârste între 18 și 26 de ani nu pot fi recrutați prin mobilizare, însă se pot înrola voluntar.

Ucraina, care susține că are aproximativ 1 milion de persoane sub arme, a interzis bărbaților în vârsta militară să călătorească în străinătate. Programul său de mobilizare, anunțat la începutul războiului, este un secret de stat, la fel ca și pierderile în luptă, despre care estimările SUA spun că ajung la zeci de mii.

Ministerul ucrainean al apărării a redirecționat întrebările legate de acest subiect către armată, care a refuzat să comenteze, invocând secretul de război.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News