EXCLUSIV UE atacă poluarea cu furculița. Plasticul, înlocuit cu un alt poluant
De la 3 iulie, în Europa nu se vor mai găsi furculițe, cuțite sau farfurii din plastic. Deja marile lanțuri comerciale au înlocuit pungile din plastic cu pungi biodergradabile, din amidon de porumb. Poluarea cu plasticul care acum sufocă până și peștii din ocean se va mai reduce, în așteptarea unei decizii similare luate de ceilalți mari poluatori (China, SUA, India), dar va fi înlocuită de alt tip de poluare.
Desigur, cei care își imaginează că mașinile electrice nu poluează, fiindcă nu au aflat cum ajunge curentul în priză sau cât de toxic e litiul din baterii, pot pretinde și că salvează Planeta când duc la gură pizza cu o furculiță din polizaharide.
Dar, amidonul nu iese natural din pământ și nici nu ia forma farfuriei din care înfuleci spaghete al dente. Pentru ca porumbul să ajungă cuțit ori pahar, milioane de hectare din pădurea amazoniană vor fi defrișate, milioane de tone de pesticide vor ajunge în râuri, mii de petroliere vor traversa oceanele pentru a turna motorină în rezervorul tractoarelor.
Și ce vrei, domle, să nu mai mâncăm la birou? Să nu mai bem bere la pet, pe plajă?
Teoretic, s-ar putea, ba chiar ar face bine și sănătății. Omenirea a supraviețuit zeci de mii de ani fără take-away și pahare din plastic. Nu au trecut nici 30 de ani de când prânzul la birou însemna două senvișuri învelite în șervețel sau o roșie cu brânză, împachetate în hârtie de ziar. Obezitatea nu era, pe atunci, o problemă, chiar dacă nu existau săli de fitness.
Nimeni nu arunca sticlele goale, fiindcă putea lua bani buni pe ele. Dacă îți cumpărai un suc, pe stradă, îl beai lângă chioșc, să dai sticla înapoi și să primești garanția. O pungă de plastic costa 1 leu, la un salariu mediu de 1700 de lei pe lună. Dacă unul ar fi aruncat o pungă de plastic, venea altul și o punea bine, că nu se știe niciodată când ai nevoie de o sacoșă și costă bani.
De fapt, astăzi e posibil ca ambalajele ăstea ieftine să coste mai mult, raportat la nivelul vieții, decât înainte de 1989. Doar că nu achiți costurile direct, nu simți că plătești și ambalajul. Colectarea deșeurilor, selectarea, plățile pe care le fac companiile producătoare către companiile care ar trebui să curețe în urma lor, și care se regăsesc în preț, interdicțiile, cum este cea cu plasticul, care vor scumpi, până la urmă, marfa...totul ca să îți pară că NU dai bani pe ambalaj.
Un imens lobby a dirijat decizia, astfel încât să nu fie pus un preț pe adevărata poluare: comoditatea. Să poată fraierul să bea o cola, comod, pe bancă în parc, nu în picioare la tonetă. Și apoi să arunce sticla, că doar nu a dat bani pe ea. Asta crește vânzările. Restul sunt povești, pentru copiii vor să se joace mașini electrice și au nevoie de un pretext ca să scape de vechea mașină diesel.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
Cum poate suna anunțul decesului în cazul celor patru președinți: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis de Val Vâlcu
