Un bluf, Cioloș și tehnocrații
Nu se știe cine este autorul expresiei "a i se urî cu binele". În lumina ultimelor evenimente din România, pare să fie un conațional. Canalizată spre protestele ce au cunoscut apogeul la mijlocul săptămînii trecute, tensiunea extraordinară generată de tragedia de la "Colectiv" a impus un curent public foarte radical. Numitorul comun al tuturor contestațiilor a privit un Ground Zero de unde democrația românească să poată fi restartată. Deși exprimau dorințe legitime, cele mai multe din revendicările pieței nu s-au situat în interiorul cadrului constituțional ori au scos la iveală răbufniri personale cu tematică diversă. S-a trecut de la desființarea clasei politice la alegerea unui Guvern alcătuit eminamente din virginități apolitice. Mesajul extrem de puternic, deși foarte tulbure al protestatarilor s-a bucurat de interesul Președintelui Iohannis. Șeful statului dă de înțeles că a recepționat semnalele unei mulțimi socotite a reprezenta nucleul tare al stării națiunii. Consultările paralele cu partidele parlamentare au fost derutante, de la autodecapitarea hilară a UNPR la îngîndurările moromețiene ale celor din PSD și la imprudenta pledoarie a PNL pentru anticiparea alegerilor – ipoteză care, pusă în operă, i-ar fi îngenuncheat, în primul rînd, tocmai pe liberali.
Președintele-jucător
Micul ceremonial de la Cotroceni a fost de florile mărului pentru că opțiunea șefului statului pentru Cioloș și guvernarea cu tehnocrați devenise, la două-trei zile după demisia lui Ponta, secretul lui Polichinelle. Cadrilul partidelor parlamentare a semănat cu o discretă cedare de competențe către Iohannis și consilierii acestuia. Liderii politici nu i-au lăsat lui Iohannis altă șansă decît aceea de a intra în pielea "Președintelui - jucător", atingînd astfel punctele cele mai vulnerabile ale competenței sale prezidențiale. Trăit în provincie și navetînd apoi, pentru scurt timp, pe ruta Sibiu - București, Klaus Iohannis n-a avut răgazul unor experiențe indispensabile pentru zonele eterate ale politicii. Dacă aș remarca disciplina Președintelui în absorbția de informații pe subiecte unde expertiza sa șchioapătă, nu m-aș bizui în schimb pe capacitatea de sinteză și pe deplina autonomie a deciziilor șefului statului. În circumstanțele menționate, aproape o mană cerească pentru Iohannis a fost o soluție care să-l implice cît mai puțin, agreată extern, oarecum neutră și fără conexiuni recente cu politica băștinașă. Astfel s-a trezit în mînecă, aproape fără să-și dea seama, înainte de discuțiile cu partidele, cu Dacian Cioloș. Fost Comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, actualmente consilier special al Președintelui Junker pentru siguranța alimentară, Cioloș a condus Ministerul Agriculturii în Guvernul Tăriceanu, între 11 octombrie 2007 și 22 decembrie 2008.
Relația Cioloș-Băsescu
A fost un demnitar aseptic, fără reliefuri și destul de stingherit de reflectoarele politicului. A fost numit apoi de Președintele Băsescu șef al unei comisii prezidențiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii. Cioloș îi datorează lui Traian Băsescu nominalizarea și protecția sa pentru postul de comisar la Bruxelles. Același Băsescu a încercat în 2014, fără succes însă, să-l mențină comisar. Cioloș va fi asociat cu Băsescu și va deveni carne de tun pentru nu puținii inamici politici ai acestuia. Logica lui "am scăpat de Băsescu și am dat peste Cioloș" va domina, aproape cert, retorica opoziției. În 2014, Parchetul General a început urmărirea penală împotriva lui Cioloș pentru infracțiunea de abuz în serviciu în așa-numitul dosar "I.C.A.". Inutil să adaug că un implant al Comisiei Europene în fruntea executivului de la București satisface interesul celor mai importante cercuri politice, economice și financiare occidentale de a avea un lider devotat la conducerea Guvernului, într-o țară învecinată cu atîtea turbulențe la joasă înălțime. Problema cea mai spinoasă pentru Dacian Cioloș pare să fie decuplarea sa publică de la problemele societății românești. N-a lăsat niciun indiciu că ar fi preocupat de România ultimilor cinci-șase ani. Nu s-a simțit că i-ar fi păsat de chestiunile românești, ceea ce va marca și mai apăsat imaginea sa de "străin" de România impus din afară. Ascultînd vocile pieței, Președintele Iohannis ar fi detectat și o masivă cerere de apolitism. Apreciind că doleanțele protestatarilor pot fi considerate de largă respirație națională, șeful statului înclină către un Guvern de tehnocrați.
Premier salvator
De obicei, tehnocrații intră în scenă pe fondul epuizării celorlalte soluții de guvernare și au o durată de viață limitată de proximele alegeri anticipate. Cu o susținere parlamentară întotdeauna nebuloasă și chinuită, guvernele tehnocrate sunt instanțe de pasaj pentru gestionarea unor crize scurte. Nici nu vreau să-mi imaginez din ce cutiuțe muzicale vor fi extrași balerinii tehnocrați ai lui Iohannis. Soluția Cioloș este pe stilul și gustul Președintelui: un Prim-Ministru salvator, cerut de Occident și nepătat, cel puțin aparent, de mlaștina politicii neaoșe. La fel, tehnocrații vin oarecum din lumea Președintelui, fiind administratori anonimi, oameni dedicați serviciilor publice, care trudesc în uriașa primărie care a ajuns România din decembrie 2014 încoace.
"PNL va scoate din foc castanele Președintelui, înghițind cu noduri toate eșecurile unui Guvern asumat de șeful lor de la Cotroceni"
Prima construcție politică a șefului statului induce, atipic, un spirit beligerant și aruncă sămînța confruntării într-o perioadă relativ calmă economic și politic. Cel mai cîștigat din proiectul Iohannis ar fi PSD care va pune toate tunurile pe omul lui Băsescu de la Palatul Victoria și pe fragilii tehnocrați, arătînd cît de împiedicat înaintează aceștia prin comparație cu marșul impetuos al Guvernelor conduse de Victor Ponta. PNL va scoate din foc castanele Președintelui, înghițind cu noduri toate eșecurile unui Guvern asumat de șeful lor de la Cotroceni. Anticipatele n-au intrat nicio o clipă în calcul. Președintele nici nu le-a forțat pentru că ar fi prins PSD pe un val bun, după o guvernare căreia o bună parte din electorat îi dă note incomparabil mai mari decît indignații din stradă. "Ni s-a urît cu binele" – mă tem că vor spune românii după un an de guvernare dominată de neputințe și scandaluri, cu Cioloș și tehnocrații săi cerșind indulgențe în parlament și așteptînd de la Președinte să convingă populația că apolitismul este garantul suprem al competenței.
*Notă: Titlul și conținutul aparțin autorului. Titlul de homepage, lead-ul și intetitlurile aparțin redacției
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
