Un bucovinean celebru: cum s-a stricat Paștele în Bucovina

”Recunosc, n-am mai fost de mult timp de Paşte acasă, la mine la Rădăuţi, în Bucovina. N-am mai fost poate de zece ani, poate de mai bine de zece ani”, își începe confesiunea dramaturgul Matei Vișniec, pentru Radio France International. Matei Vișniec deplânge comercializarea sărbătorii pascale în Bucovina, dar și erorile BOR, care din prea mult rigorism îi îndepărtează pe tineri de biserică.

”Cumpărând o sticlă de apă plată îmbuteliată la Borsec am văzut că pe etichetă figura o imagine cu nişte ouă roşii, precum şi urarea "Paşte fericit!". Ia te uită, mi-am spus, nimeni nu poate opri "progresul", scrie Vișniec. O altă surpriză pe care am avut-o: descoperirea unei broşuri cu evidentă utilitate pascalo-turistică. Zeci şi zeci de activităţi pascale erau enumerate acolo, pe zile şi pe ore: unde anume putea turistul potenţial să asiste la o demonstraţie de ouă încondeiate sau la un concurs de aranjare de coşuri pascale sau şi mai bine, la un concurs de ciocnit ouă… În faţa tuturor acestor concursuri, memoria mea s-a revoltat fără să mă pot controla şi un gust amar mi s-a născut în suflet: chiar era nevoie să sacrificăm şi Paştele (după ce am făcut-o deja cu Crăciunul) pe altarul banului, al comerţului, al turismului, al profitului, al societăţii de consum? În amintirile mele, Hristos, cel pe care îl omagiem de Paşte, parcă îi alunga pe negustori din templu, tocmai pentru că Mântuitorului i se părea că prin îndeletnicirile lor mercantile, aceştia întinau ceva din sfinţenia locului. Or, iată-i pe negustori astăzi chemaţi tocmai ca să organizeze sărbătoarea, să dirijeze maşinile cu turişti de pe şoselele Bucovinei, să nu le lase nici un timp mort, să-i plimbe de la o corală organizată în satul cutare la un târg de produse gastronomice pregătit în satul cutare, de la un festival naţional al ouălor încondeiate la un spectacol intitulat "Postul mare în cântări şi versuri".

Cum îi îndepărtează BOR pe tineri

”Șocul cel mai mare pe care l-am avut a fost atunci când a trebuit să mă trezesc la patru dimineaţa ca să pot merge cu coşul la sfinţit, continuă Matei Vișniec. Ei bine, da, mi s-a spus, lucrurile s-au schimbat, acum lumea este invitată să se trezească la patru şi nu la şapte, dacă vrea anafură şi sfinţire de bucate pascale. De ce aceste noi reguli, m-am întrebat? O încercare rigoristă de a-i obliga eventual pe oameni să rămână toată noaptea la slujbă, în biserică? Oricum, rezultatul nu este chiar dintre cele mai bune, pentru că biserica pierde de fapt participarea tinerilor la pererinajul sfinţirii. La ora cinci dimineaţa, în jurul Mănăstirii Bogdana, erau puţini copii şi adolescenţi veniţi cu coşul la sfinţit. Dacă i-ar fi lăsat autoriţile ortodoxe să mai doarmă două ore, ar fi fost şi aceşti tineri prezenţi la ceremonie, cum se întâmpla pe vremea când eram eu copil. Vrând să reînnoade, poate, cu o tradiţie care era adaptată pe vremuri zonelor rurale (unde oamenii străbăteau uneori patru sau cinci kilometri ca să ajungă la biserică şi deci rămâneau acolo toată noaptea), ierarhii ortodoxiei de astăzi pierd participarea tineretului urban. Ca strategie pentru formarea conştiinţelor religioase nu putea fi inventat ceva mai neproductiv”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News