Un chirurg despre arieratele spitalelor: Ne aşteaptă 3-4 luni de frământări şi de anunţuri alarmante

Am putea spune ca ingrijorarea presedintiei (si a CNAS) este cu atat mai justificata, cu cat reprezentantii acestor institutii ale statului stiu cel mai bine cata consistenta si profunzime au insemnat aceste "reforme".

(In paranteza fie spus,apartenenta CNAS la grupul institutiilor de stat nu este de loc o calitate laudabila, din contra, este una dintre cauzele starii actuale de fapt.)

Asadar - sa platim ori nu arieratele?

Sa zicem ca nu le platim.

Ce rezolvam?

Atata timp cit mecanismul producerii arieratelor ramane intact ele se vor acumula si la anul, si peste doi ani ,s.a.m.d.

Atata timp cat se gasesc doritori sa plateasca din banii publici oricat si oricui, furnizorii nu au de ce sa scada preturile. Daca nu aveau piata de desfacere le reduceau singuri.

E ca si la povestea cu carburantii - daca se circula pe toate drumurile mai mult decat pana la scumpiri, de ce sa scazi preturile? Piata inca permite mentinerea lor la un nivel destul de ridicat.

Asadar, reformele mult trambitate nu au reusit sa scada apetitul furnizorilor, preturile sunt in crestere continua iar bugetele - evident - in scadere.

Ce e de facut?

Cum putem influenta piata?

Neplatind arieratele?

In afara de vreo 10-20 de procese (comerciale si administrative) la nivel international, pierdute din start, nu cred ca realizam mare lucru.

Cine intretine si stimuleaza o piata atat de "neamblanzita"?

Evident - spitalele.

Orice argument ar aduce furnizorii (referitor la procentul mic al arierateleor imputabil spitalelor), se constata ca ,deoarece in farmaciile din afara spitalelor cresc preturile, populatia se indreapta spre tarile vecine ori SE INTERNEAZA!

Inchiderea spitalelor MICI nu a rezolvat nici macar o parte din dilema financiara a sistemului. Evident ca nu spitalele MICI erau consumatorul "lacom" din bugetul CNAS.

Este cu atat mai evident acum ca, inchizind spitalele MICI, fara a asigura o asistenta consistenta in regim ambulator in acele localitati (cu dotari corespunzatoare) se redirectioneaza bolnavii catre spitalele MARI.

Un fenomen si mai interesant este aparitia "surprinzatoare" a spitalelor private mai peste tot, care in ofertele lor catre populatie mentioneaza neaparat si contractele de furnizare de servicii cu CNAS!

Atita timp cit CNAS este gata sa semneze contracte din bani publici cu spitale private, ne intrebam de ce nu putea din exact acelasi buget sa le doteze si sa le modernizeze pe cele existente?

Alt fenomen interesant este ca cei care le deschid, sunt chiar conducatorii spitalelior mari si de referinta. De ce nu puteau sa isi arate calitatile lor de manageri pe aceiasi bani de la CNAS in institutiile pe care le-a incredintat onor-statul domniilor lor?

Fara sa ne cramponam de intrebari retorice vom trece la solutii.

Ni se tot spune ca 70% din bugetul sanatatii merge catre spitale si ca in toate tarile civilizate spitalele "inghit" doar 30% din fonduri.

Romania cu o economie "vai de mama ei" incearca imposibilul - tratamentul a peste 1/3 din populatie (conform statisticilor oficiale) in conditii de spital.

Este evident ca anual cautam cu disperare fonduri suplimentare.

Pana nu se vor reduce “DE FACTO” spitalele, ajungand la un procent de 30% din fondurile alocate, dar nu cele mici de prin orasele, ci cele MARI care devin tot mai greu de controlat, nu vom reusi o reducere a cheltuielilor.

Daca vor aparea contracte noi intre CNAS si alte spitale private aparute peste noapte ca ciupercile, inseamna ca ne pacalim singuri.

Vitala este dotarea centrelor ambulatorii de specialitate cu ecografe, gastroscoape, aparate RMN, tomografe, dializoare s.a.

Cind CNAS va aloca numai 30 % din fonduri catre spitale, cum se intimpla mai peste tot in UE, vom putea trece peste ultimele 3-4 luni ale anului fara stresul subfinantarii.

Se pare ca asta e singura solutie de viitor.

(Apropo - acest lucru il sugera si raportul comisiei prezidentiale privind politicile de sanatate, un raport bun, coerent, dar despre care nu mai vorbeste nimeni).

Pana una alta putem constata o rezistenta darza a marilor spitale in fata reformei. Am vazut inventii inedite, cum ar fi ambulatoriile integrate in spital, in alte locuri s-a recurs la deschiderea unor sectii "semiprivate" ori "private" si mai nou deschiderea unor intregi spitale "private".

Se da o lupta pe viata si pe moarte intre marile institutii cu paturi si realitatea economica din tara si din UE

Solutia este "chirurgicala". Daca nu se "amputeaza" organul "gangrenos", cu intretinerea celorlalte sisteme la parametri optimi, "pacientul" are un prognostic rezervat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News