Un copil plictisit e un copil fericit. Ce spun experții — analiză

În mod tradițional, perioada vacanțelor școlare era dedicată activităților atent programate – cursuri de sport, ateliere creative, excursii și alte activități menite să țină copiii departe de plictiseală.

Dar ce se întâmplă atunci când copiii ajung, inevitabil, să se plictisească?

La această întrebare a încercat să răspundă Myke Bartlett, într-un editorial pentru The Guardian.

Răspunsul nu este, totuși, atât de simplu pe cât pare la prima vedere. Într-o lume în care avem la dispoziție nenumărate mijloace de distragere a atenției și în care tehnologia promite să țină atenția captată permanent, plictiseala a devenit un fel de inamic modern.

Totuși, unii specialiști sugerează că plictiseala, departe de a fi un semn al unui eșec parental, ar putea fi un dar prețios pentru copii.

Cum facem față plictiselii copilului?

Munca de acasă, mai ales în timpul vacanțelor, poate deveni o sursă majoră de stres pentru părinți.

În timp ce părinții încearcă să respecte termenele-limită și să jongleze între ședințe, copiii privesc adesea cu ochi critici, evaluând activitățile adulților ca fiind „plictisitoare”. Myke Bartlett povestește cum, în mijlocul unei perioade aglomerate la muncă, fiica ei de nouă ani s-a apropiat de laptop și a spus cu sinceritate: „Nu înțeleg ce faci, dar pare foarte plictisitor”.

Aceasta este o situație comună pentru mulți părinți, care se luptă cu dilema de a-i menține pe copii stimulați și ocupați, în timp ce își desfășoară activitatea profesională.

Activitățile de tipul ieșiri în oraș, cursuri de judo sau tir cu arcul par soluții viabile, însă acestea nu sunt mereu accesibile sau practice. Mulți părinți sunt nevoiți să facă față provocărilor de acest tip acasă, rezultatul fiind adesea un sentiment de vinovăție și epuizare.

Oportunitate sau blestem?

În mod natural, părinții simt o obligație de a asigura un flux constant de activități captivante pentru copiii lor. Părinții sunt bombardați cu mesaje sociale și culturale care sugerează că un copil trebuie să fie mereu provocat, stimulat sau distrat.

Însă, contrar acestei perspective, tot mai mulți psihologi și pedagogi susțin că plictiseala poate fi benefică pentru dezvoltarea copilului.

Plictiseala poate oferi un spațiu mental necesar pentru ca mintea copilului să exploreze și să devină creativă. În loc să privim plictiseala ca pe un inamic, ar trebui să o considerăm un context în care copilul poate învăța să se auto-regleze și să își gestioneze propriul timp.

În loc să fim „entertaineri” permanenți, poate ar trebui să ne luăm un moment și să reflectăm asupra beneficiilor pe care această stare aparent negativă le poate aduce.

Potrivit filosofului german Martin Heidegger, există mai multe tipuri de plictiseală. Primul tip este legat de activitățile specifice care nu mai captează atenția (o carte, un joc), iar al doilea, „plictiseala profundă”, este o stare de detașare totală, în care individul devine conștient de propria existență și de gândurile sale. Această formă de plictiseală, deși inconfortabilă la început, poate conduce la introspecție și creativitate.

Heidegger sugerează că, în loc să evităm plictiseala, ar trebui să o acceptăm ca pe o oportunitate de a ne cunoaște mai bine și de a ne dezvolta.

Studiile recente confirmă faptul că plictiseala nu este neapărat dăunătoare. De fapt, creierul uman, atunci când nu este bombardat cu stimuli externi, începe să caute soluții interne pentru a se auto-entuziasma. Acesta este momentul în care creativitatea și imaginația înfloresc.

Pentru copii, acest proces poate fi extrem de valoros, ajutându-i să găsească soluții pentru propriile lor nevoi de distracție și să-și dezvolte abilitățile de auto-organizare.

Foto: Agerpres

Prima regulă: lasă-l în pace

D.H. Lawrence, scriitor și filosof, avea o teorie interesantă despre parenting: "Prima regulă: lasă-l în pace. A doua regulă: lasă-l în pace. A treia regulă: lasă-l în pace". Cu alte cuvinte, copiii nu trebuie să fie supravegheați constant sau îndrumați în fiecare moment. În schimb, trebuie să li se ofere spațiul necesar pentru a explora lumea și pe ei înșiși. Prin faptul că le permitem să se plictisească, le oferim, de fapt, ocazia de a dezvolta abilități importante, precum adaptabilitatea și reziliența.

Desigur, în teorie, toate acestea sună ideal, dar cum arată practic? Cum putem transforma plictiseala într-o oportunitate pozitivă pentru copii?

O soluție ar putea fi pregătirea unui mediu care să le ofere resurse suficiente pentru a-și ocupa timpul în mod independent. Fie că vorbim despre cărți, jocuri de societate, seturi de crafting sau simple creioane și hârtie, este important să le oferim copiilor materiale care să-i inspire.

Este important să recunoaștem că fiecare copil este diferit. Copiii introvertiți, de exemplu, se descurcă adesea mai bine atunci când sunt lăsați singuri cu gândurile lor, pe când cei extrovertiți ar putea avea nevoie de interacțiuni periodice sau de confirmări din partea părinților, mai scrie The Guardian.

Indiferent de tipul de personalitate, cheia este să le oferim sprijin emoțional și încurajare, dar să nu simțim că trebuie să intervenim la fiecare semn de plictiseală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News