Cât costă lungimea vacanței de vară

Adriana Săftoiu, o voce importantă din PNL, susține, de asemenea, că structura anului școlar trebuie regândită, iar vacanța de vară este prea lungă.

Într-un editorial scris pentru DCNews, Adriana Săftoiu arată că structura anului școlar din România păstrează un model agrar, într-o lume urbanizată. Actualul model școlar aparține Prusiei secolului al XVIII-lea.  

Mai e valabil și mai putem păstra un model de structură școlară ce își găsea justificarea în muncile agricole de toamnă, unde tânăr, bâtrân, elev adunau recolta, ne întreabă Săftoiu? Ce înseamnă o vacanță atât de lungă pentru elevi? Ce se poate face pentru ca părinții și hotelierii să nu fie afectați de schimbare?

Răspunsuri în editorialul scris de Adriana Săftoiu:

Cât costă lungimea vacanței de vară

Cât costă lungimea vacanței de vară? Răspunsul la această întrebare îl evităm în mod constant, de vreo 25 de ani. De tot atâția ani, România se situează printre ultimele locuri, când numărăm zilele de școală (177) și printre primele, când numărăm zilele de vacanță.

Nefiind o idee simpatică reducerea vacanței de vară, mă aștept ca discuția să resuscite alte probleme ale învățâmântului și să mi se atragă atenția că există probleme mult mai mari. Sigur că da, le putem enumera pe toate, de la curricula greoaie până la ghiozdanul elevului care cântărește 10 kg. Toate acestea sunt adevărate, așa cum e adevărat că, în ce privește structura anului școlar, păstrăm un model agrar într-o lume urbanizată.  

Actualul model școlar aparține Prusiei secolului al XVIII-lea. Împărțirea în ciclul primar și secundar, lungimea zilei și a anului de scoală, împărțirea pe ore, a disciplinelor pe materii, obligativitatea educației, finantarea de la buget, baremul de vârstă pentru începerea școlii, faptul că statul decide cine poate fi profesor, ce se predă  în școli. Sistemul prusac a fost categoric revoluționar, inovator, democratic, iar prin introducerea obligativității s-a creat o pătură de mijloc care a avut un rol semnificativ în poziționarea Germaniei ca una dintre cele mai mari puteri industriale.

Mai e valabil și mai putem păstra un model de structură școlară ce își găsea justificarea în muncile agricole de toamnă, unde tânăr, bâtrân, elev adunau recolta?

Dacă privim tabelul comparativ al structurii școlare din alte țări, nu putem să nu constatăm că există o reciprocitate între succesele țărilor respective și numărul zilelor de școală. Rezultatele PISA (cu o relevanță discutabilă pentru elevii noștri, testul în cauză cerând o cu totul altă abordare decât se parctică în sistemul nostru) ne situează pe la coada clasamentului, deși e de spus că la testul din 2013 s-a înregistrat un ușor salt față de 2009. Dar ceea ce putem constata e că acolo unde numărul de zile școlare e mai mare rezultatele sunt mai bune. Clasamentul e dominat de Asia de Est, unde elevii au peste 200 de zile pe an școlar, având, în același timp, o cu totul altă cultură față de muncă și performanță. În țările europene, unde învățământul este cu adevărat dezvoltat, cifrele trec de 185-190 de zile.

Citește și Noua Lege a Educației strică vacanța elevilor. Revoltă pe rețelele de socializare

Vacanța de vară de 12 săptămâni este ineficientă pentru copii și nocivă. Știu că unii s-ar bucura dacă ceea ce spun acum ar fi real și nu imaginar. Dar încercați să vă inchipuiţi că ați avea un concediu de trei luni, după care să reveniți la locul de muncă. V-ați integra usor? Cam cum și în cât timp? Se poate constata cu ușurință că, de exemplu, în clasele primare, cu asemenea pauze, prima parte a semestrului e alocată reluării scrisului și cititului.

Cei care au studiat efectul vacanțelor de vară lungi vorbesc despre efectul de “dezvățare”. Conform unor studii realizate de americani, pierderile de informații pe care le înregistrează un elev în cele aproape trei luni de vacanță de vară costă o lună de școală (peste două luni, în cazul matematicii). În 12 ani, vacanța de vară determină pierderea a minim 1,3 ani de școală.

Teoretic, vorbim de 177 de zile de cursuri. Practic, sunt mult mai puține. Primele două săptămâni de școală sunt mai degrabă risipite, consumându-se cu readaptarea la ritmul și rigorile școlii. Nu trebuie să fim surprinși că profesorul, la atâtea zile de școală și așa curriculă, are la dispoziție un număr redus de ore pentru fixarea cunoștințelor. Se limitează la o oră de predare, o oră de evaluare, pentru că trebuie - nu-i așa? - să treacă prin toată programa, mai ales dacă vine și o inspecție de la centru. Trebuie să fie la zi!

În contrapartidă cu această lungă vacanță de vară poate fi regândită vacanța de iarnă. Se știe că randamentul este mult mai mic, din cauza frigului și a luminii artificiale. De dimineața până seara (în România încă se învață în două cicluri școlare, altă hibă îngrijorătoare), elevii stau cu un bec deasupra capului cel puțin 4 luni pe an școlar.

Structura vacanțelor trebuie reformată din temelii. Trebuie acceptat că nu toți copiii au același ritm, că nu e nici o pagubă să permitem unui copil să plece într-o mini-vacanță cu familia, în timpul anului școlar. Nu e nici o nenorocire faptul că un elev lipsește câteva zile și le petrece cu familia. Dar vacanțe programate sistematic, de 3 luni, nu fac decât să se adauge la multitudinea de cauze care accentuează debilitatea sistemului nostru educațional.

Nota redacției: Titlul de homepage și rezumatul aparțin redacției, titlul și conținutul editorialului sunt responsabilitatea autorului

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News