Un meteorit antic ar fi fost "o bombă uriașă de îngrășământ" pentru viața pe Pământ

Cu toate acestea, acest meteorit nu a fost cel mai mare care a lovit planeta noastră. Un alt meteorit, de până la 200 de ori mai mare, a lovit Pământul acum 3,26 miliarde de ani, provocând o distrugere de proporții și mai mari.

Surprinzător, cercetări recente arată că acest impact catastrofal ar fi fost de fapt benefic pentru evoluția timpurie a vieții, acționând ca o "bombă uriașă de îngrășământ" pentru bacteriile și alte organisme unicelulare de tip archaea care dominau în acea perioadă. Impactul ar fi furnizat acces la nutrienți esențiali precum fosforul și fierul, elemente cruciale pentru dezvoltarea vieții.

O echipă de cercetători a studiat efectele acestui impact meteoritic analizând dovezi din roci antice dintr-o regiune situată în nord-estul Africii de Sud, numită centura Barberton Greenstone. Studiul, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, a scos la iveală semne clare că viața a revenit rapid după dezastru, incluzând fosile de covorașe marine bacteriene și semnături geochimice ale materialului organic conservat.

„Viața nu doar că s-a recuperat rapid odată ce condițiile au revenit la normal în câțiva ani sau decenii, ci a înflorit”, a declarat geologul de la Universitatea Harvard, Nadja Drabon, autorul principal al studiului.

Pământul, în timpul erei Paleoarheene, era foarte diferit de cel de astăzi. „La acel moment, Pământul era în mare parte o lume acoperită de apă, cu puține erupții vulcanice și roci continentale emergente. Nu exista oxigen în atmosferă sau oceane, și nici celule cu nucleu”, a explicat Andrew Knoll, coautor al studiului și geolog la Harvard.

Meteoritul, de tip condrit carbonic, bogat în carbon și fosfor, avea un diametru de aproximativ 37-58 km, fiind de 50 până la 200 de ori mai masiv decât asteroidul care a dus la extincția dinozaurilor.

„Efectele impactului au fost rapide și feroce. Meteoritul a lovit cu o asemenea energie încât atât el, cât și rocile pe care le-a lovit, s-au vaporizat. Un nor de praf și vapori de rocă a înconjurat globul, întunecând cerul în câteva ore”, a adăugat Drabon. Impactul a avut loc probabil în ocean, declanșând un tsunami global care a sfâșiat fundul mării și a devastat coastele.

Aceasta a provocat și o încălzire atmosferică intensă, vaporii de apă din oceane fierbând în urma energiei generate. După câțiva ani sau decenii, atmosfera s-a răcit suficient pentru ca vaporii de apă să se condenseze și să revină în ocean.

Deși acest dezastru a decimat organismele dependente de lumina solară, impactul meteoritului a livrat o cantitate semnificativă de fosfor, un nutrient esențial pentru microorganisme. În plus, tsunami-ul a amestecat apele adânci, bogate în fier, cu apele de suprafață, creând un mediu ideal pentru multe tipuri de microbi, deoarece fierul le oferă surse de energie.

„Aceste impacturi pot fi privite ca niște bombe uriașe de îngrășământ”, a explicat Drabon. Deși impactul meteoritului care a dus la extincția dinozaurilor a fost devastator, acum 3,2 miliarde de ani, viața era mult mai simplă și, implicit, mai adaptabilă la schimbările drastice de mediu.

Echipa de cercetare a identificat dovezi ale impactului, incluzând semnături chimice ale meteoritului și structuri mici formate din rocă topită. Aceste dovezi arată că viața timpurie a fost rezilientă în fața impacturilor devastatoare.

„Viața timpurie a fost surprinzător de rezistentă în fața unui astfel de impact uriaș”, a conchis Drabon.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News