"Un moment de transfer într-o altă dimensiune". De ce a îngenuncheat Loredana Groza în fața lui Horia Moculescu: "Mi s-a părut oricum prea puţin gestul meu"
Loredana Groza a explicat de ce a îngenuncheat în fața lui Horia Moculescu.
"Am trăit o emoţie extraordinară la revenirea pe scena festivalului care m-a propulsat în muzica românească. Aveam doar 16 ani atunci când am câştigat marele premiu, trofeul la secţiunea Interpretare, cu două cântece în primă audiţie: Marius Ţeicu / Eugen Rotaru – "Mă întreb ce să fac" şi Dan Beizadea / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu – "Despre dragoste".
În această vară, am fost invitată să cânt la Mamaia şi în recital, dar şi alături de orchestra condusă de dirijorul Daniel Jinga, cele două cântece cu care am câştigat la Mamaia două trofee, unul la Interpretare, la 16 ani, şi unul după Revoluţie, în 1993, cu „Ce va fi cu iubirea mea, compus tot de Marius Ţeicu, pe versurile lui Eugen Rotaru. După ce am cântat alături de orchestră, am susţinut şi recitalul meu tot în seara de gală, unde am avut deosebita onoare şi bucurie de a cânta, pentru prima dată live pe o scenă, alături de Horia Moculescu. Viaţa făcuse cumva să nu am ocazia de a cânta cu Horia. Şi uite că s-a întâmplat acum. Cum se spune… niciodată nu e prea târziu", a mărturisit Loredana Groza, într-un interviu pentru viva.ro.
"Experienţa a fost mai mult decât copleşitoare"
Experienţa a fost mai mult decât copleşitoare pentru mine, încă din momentul în care Horia a acceptat invitaţia de a cânta împreună şi mi-a propus cântecul, culmea, nu unul scris de el, ci unul pe care el l-a lansat în anii 60 (o piesă care împlineşte chiar 60 de ani de la lansare), compus de Vasile Veselovski, pe versurile lui Mihai Maximilian – "Şi dacă". Ştiam piesa, însă n-o cântasem niciodată.
Dupa ce Horia mi-a propus cântecul, am plecat la un drum lung, până în India, iar el m-a liniştit, spunându-mi: "Ai timp să îl înveţi, să îl înţelegi, în timpul escalei de la Doha." Am început să mă pregătesc pentru acel moment şi din punct de vedere emoţional, pentru că de fiecare dată când îl cântam îmi dădeau lacrimile… Mi-am zis că trebuie să lucrez la asta, nu trebuie să plâng, trebuie să cânt cu Horia, nu să plâng lângă Horia.
"Mi s-a părut oricum prea puţin gestul meu"
În seara spectacolului, când Horia a intrat pe scenă, la pian, alături de mine, am pregătit momentul cântând înainte "Zăpada palmei tale", un cântec al imensului compozitor Adrian Enescu, de pe primul meu album, "Bună seara, iubite!". În clipa în care pianul a început să prindă viaţă sub degetele lui Horia, iar vocea lui să se propage în atmosferă, a fost un moment magic, de transfer instantaneu într-o altă dimensiune.
La final, am căzut în genunchi la picioarele lui. Pur şi simplu aşa am simţit. În faţa unui guru al muzicii trebuie doar să îngenunchezi, nimic altceva. Mi s-a părut oricum prea puţin gestul meu. Dar a fost felul meu de a îmi arăta recunoștința, admirația și respectul pe care le am faţă de acest titan al muzicii româneşti!", a spus artista.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
