Nor de 1.800 de km lungime pe Marte, format la răsăritul soarelui. Ce au descoperit cercetătorii

Oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă originea unui nor curios, de aproximativ 1.800 de kilometri lungime, detectat în anii 1970 pe planeta Marte, unde apare zilnic într-un interval de câteva luni, deasupra unuia dintre cei mai mari vulcani de pe "Planeta Roşie", relatează marţi AFP, citat de Agerpres.

Observat în septembrie 2018 cu ajutorul instrumentelor sondei europene Mars Express, norul lung pe care o sondă rusă l-a fotografiat în anii 1970, i-a fascinat pe oamenii de ştiinţă, aminteşte marţi un comunicat emis de Agenţia Spaţială Europeană (ESA).

Observarea norului a fost însă îngreunată de zona în care se formează, într-un loc de pe planetă unde instrumentele sondei nu l-au putut surprinde decât pentru perioade foarte scurte.

Camera video de pe o sondă „marțiană” a surprins mai multe imagini

Echipa care studiază norii de pe Marte a utilizat însă "un instrument secret al Mars Express", o cameră de supraveghere vizuală numită Visual Monitoring Camera (VMC), după cum a explicat Jorge Hernandez Bernal de la Universitatea din Ţara Bascilor din Bilbao, citat în comunicatul ESA.

Cu o rezoluţie echivalentă cu cea a unei camere web obişnuite, aceasta a fost folosită pentru scurt timp în 2003, la puţin timp după lansarea Mars Express, înainte de a fi oprită şi utilizată sporadic pentru activităţi educative. Sonda orbitează Marte de la sfârşitul anului 2003.

Dar, spre deosebire de instrumentele ştiinţifice mult mai sofisticate ale sondei, camera VMC are "un câmp vizual mare (...) şi este bine adaptată pentru a monitoriza evoluţia unui fenomen", potrivit lui Bernal, coautorul unui studiu pe această temă publicat în cel mai recent număr din Journal of Geophysical Research.

Norul se formează la răsăritul soarelui pe Marte

Observaţia a dezvăluit că, pe parcursul a câteva dintre cele douăsprezece luni de pe Pământ cât durează primăvara şi vara pe Marte, norul se formează în fiecare dimineaţă pe interiorul unui versant al vulcanului Arsia Mons, înainte de răsăritul Soarelui.

Format din vapori de apă, acesta se ridică apoi cu primele raze la o altitudine de aproximativ 40 de kilometri, mult deasupra înălţimii de aproximativ 17 kilometri unde culminează vulcanul străvechi. Acolo, curenţii de altitudine îl întind spre vest, cu viteze de până la 600 de kilometri la oră, până la 1.800 de kilometri. Fenomenul nu durează mai mult de două ore şi jumătate, înainte de a dispărea în bătaia razelor solare.

Observaţiile VMC au fost rapid combinate cu cele ale camerei stereoscopice de înaltă rezoluţie (HRSC) şi de spectrograful francez în infraroşu OMEGA. Acesta din urmă "a făcut posibilă aflarea compoziţiei norului: apă", a declarat pentru AFP Brigitte Gondet de la Institutul de Astrofizică Spaţială de la Universitatea Paris-Saclay.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News