Un nou conflict sângeros în Sudan, "cheia Rusiei" din Africa. Pe cine susţine Kremlinul şi ce vor cele două tabere

Încă din 1956, de când ţara şi-a proclamat independenţa, Sudanul a fost cel mai important aliat al URSS din Africa, iar ulterior al Rusiei. Chiar şi când în state precum Etiopia, Angola sau Mozambic funcţionau regimuri comuniste, Kremlinul arăta cel mai mare interes pentru Sudan, o ţară imensă, cu ieşire la Marea Roşie, aflată în vecinătatea Egiptului, dar şi cu importante rezerve de aur. 

După căderea URSS şi intrarea în izolare a lui Omar al-Bashir, generalul care a condus ţara între 1989 şi 2019, Moscova a fost una dintre puţinele destinaţii de export pentru aurul sudanez. La schimb, Moscova a oferit arme, dar şi sprijin internaţional. Spre exemplu, în 2017, după o reuniune cu preşedintele Vladimir Putin, generalul al-Bashir a subliniat că Sudanul este "cheia Rusiei" în Africa. Ca atare, gruparea Wagner, condusă de Evgheni Prigojin, a obţinut acordul de funcţionare pe teritoriul Sudanului, dar şi de exploatare şi export a producţiei de aur a ţării, între 26 şi 30 de tone anual. 

Acum, liderul pe care mizează Kremlinul este generalul Mohamed Hamdan Dangalo, care era prezent la Moscova în 24 februarie 2022, ziua declanşării invaziei în Ucraina. Iar faptul că Rusia sprijină masiv miliţia lui Dangalo a fost reliefat şi prin vizita făcută de Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, la Khartoum în februarie 2023. 

Lupte sângeroase în Sudan

Sute de civili și-au pierdut viața sau au fost răniți, lupte violente se duc în capitala Khartoum, inclusiv în cartierele rezidențiale din centru, acolo unde niciodată de la proclamarea independenței, în 1956, nu au avut loc ciocniri militare. Misiunile diplomatice străine au fost izolate, altele s-au refugiat de urgență după ce sediul reprezentantului Uniunii Europene și un convoi diplomatic american au fost atacate cu focuri de armă. Programul Alimentar Mondial a suspendat toate acțiunile sale după ce trei dintre angajații săi au fost ținta loviturilor. Această situație nu va face decât să agraveze și mai mult situația disperată din una dintre cele mai sărace țări de pe glob: aproape 18 milioane de oameni, din cei 45 de milioane de locuitori ai Sudanului, sunt asistați permanent cu alimente și bunuri de strictă necesitate de organizațiile și asociațiile internaționale de caritate, scrie info-sud-est.ro.

Ambele tabere spun acum că au preluat controlul Palatului Prezidenţial din Khartoum, dar şi asupra aseroportului internaţional. Zborurile au fost anulate, legăturile telefonice şi prin internet sunt greoaie, iar televiziunea naţională transmite mesajele ambelor grupări. 

În ceea ce priveşte trupele, armata sudaneză are 120.000 de soldaţi, în timp ce trupele lui Dangalo numără 80.000 de oameni. 

Există şi o legătură cu România. Mai exact, clădirea Parlamentului a fost construită sub comanda arhitectului Cezar Lăzărescu, creatorul staţiunii Mamaia. Funcţionează din 1978 şi este doar una dintre investiţiile româneşti din această ţară. 

Ce vor cele două tabere

Generalul Abdel Fattah al-Burhan, comandantul armatei sudaneze și liderul de facto al țării, și generalul Mohamed Hamdan Dangalo, liderul formațiunilor paramilitare Trupele de Sprijin Rapid și al doilea om în stat, își dispută întâietatea pentru obținerea controlului politic asupra statului. Ambii generali au fost adjuncții fostului dictator, generalul Omar al-Bashir, care a condus țara între 1989 și 2019 și care a părăsit puterea în urma unor ample proteste civile la nivel național.

Generalul Abdel Fattah al-Burhan este susținut de Egiptul vecin, ai căror lideri și-ar dori instalarea la Khartoum a unui regim politic asemănător celui de la Cairo. La rândul său, generalul Hamdan Dangalo, provenit din regiunea Darfur, este foarte apropiat de Rusia și de președintele Vladimir Putin. Hamdan este acela care a invitat oficial Gruparea Wagner să intre în Sudan și tot Hamdan a negociat și proiectul bazei militare navale de la Port Sudan după pierderea puterii de către al-Bashir. Gruparea paramilitară Trupele de Sprijin Rapid este o continuatoare a milițiilor care au instrumentat genocidul din regiunea Darfur, acolo unde la începutul anilor 2000 mai multe sute de mii de civili au fost omorâți, torturați, arestați sau deplasați forțat din regiunile natale la ordinele dictaturii militare.

Deși aflați acum în plin conflict militar, cei doi generali care conduc Sudanul au un obiectiv comun major: să împiedice revenirea țării la o guvernare civilă.

Tranziția spre un regim civil a fost promisă în 2019, după ce generalul Omar al-Bashir a fost înlăturat de la putere. O nouă lovitură de stat, în octombrie 2021, organizată de generalii Abdel Fattah al-Burhan și Mohamed Hamdan Dangalo, care astăzi își dispută puterea, a amânat procesul, spre iritarea SUA și a Uniunii Europene.

La 6 aprilie urma să fie semnat un pact național, negociat începând cu 2019, prin care guvernarea de la Khartoum urma să fie predată forțelor politice civile, gruparea paramilitară Trupele de Sprijin Rapid ar fi trebuit să fie integrate forțelor armate naționale iar generalii care conduc țara de peste 30 de ani să renunțe la puterea în stat. Semnarea a fost amânată atât din cauza divergențelor dintre militari cât și din cauza influențelor externe. Nici Rusia nu e interesată într-o astfel de tranziție dar nici state precum Egipt, Etiopia sau Arabia Saudită.

Generalul rebel Hamdan Dangalo a declarat, în momentul începerii tentativei de lovitură de stat din 15 aprilie, că precedenta lovitură, din octombrie 2021, a fost o „eroare” și că, acum, ar fi sosit momentul ca el personal și gruparea paramilitară Trupele de Sprijin Rapid să se prezinte în fața poporului. La rândul său, generalul Abdel Fattah al-Burhan a declarat că regimul militar pe care îl conduce nu va ceda în fața rebelilor și că armata nu va remite puterea decât unui „guvern ales și reprezentanților civili”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News