Un preot, pentru mama lui Ionuț: Biserica nu numește sfinți la cerere
Mama lui Ionuț Anghel a scris un mesaj pe pagina de socializare în care menționa că are de gând să ceară ca băiatul de patru ani să fie declarat martir sau mucenic. Părintele Eugen Tănăsescu i-a răspuns că, deși o înțelege că numai o mama poate cunoaste durerea pierderii bruste si fara vina a fiului ei, Biserica nu numește sfinți la cerere.
Iată explicația preotului, publicată pe site-ul crestinortodox.ro:
Asa ca, permiteti-mi, iubita fiica a Bisericii noastre, sa va spun, cu toata delicatetea duhovniceasca de care pot fi eu capabil, ca, desi inteleg resorturile care v-au determinat demersul, totusi, cererea dumneavoastra nu este tocmai potrivita. Iata de ce: 1. Intre martir si sfant martir este o mare diferenta, pe care ratiunea noastra trebuie sa o inteleaga. Primul, martirul, este cel care sufera moartea pe nedrept, pentru o cauza, oricare ar fi ea. Cum ar veni pe intelesul nostru azi, este un martir al societatii civile. Al doilea, sfantul martir, sufera, ca si primul, moartea pe nedrept. Numai ca, de aceasta data, diferenta este data de cauza pentru care isi da viata: marturisirea credintei. De aceea, acest tip de martir este recunoscut exclusiv de catre Biserica, in vreme ce primul tip de martiraj poate fi recunoscut de catre oricine doreste, fie el si din afara Bisericii, deoarece cauza poate fi nu neaparat una sfanta.
2. Fie martir, fie sfant martir, ambii au un numitor comun, dincolo de jertfirea vietii pentru o cauza: jertfa este voita si asumata constient. Ambii cunosc bine ce urmeaza sa se intample, o fac in mod constient si voluntar, convinsi fiind ca valorile pentru care isi sacrifica viata sunt mai presus de valoarea vietii insasi, iar cauza (scopul pentru care o faci) primeste jertfa propriei vieti ca un plus de valoare, care o innobileaza si o desavarseste. Spune chiar si Sf. Ap. Pavel, referindu-se la ambele forme de martiraj:
“Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara”.
3. In Biserica, trecerea cuiva in randul sfintilor nu se face la cerere, pentru simplul motiv ca Biserica nu decreteaza pe cineva ca sfant ci recunoaste sfintenia cuiva, deja existenta. De aceea, procesul de canonizare, in Ortodoxie, pare ceva mai anevoios ca in alte parti. Sfintenia nu consta in numirea cuiva intr-o functie, ci este recunoasterea unui model de viata ca fiind bun, garantia atingerii desavarsirii. Prin urmare, cu toata consideratia cuvenita, stimata doamna Andreea Anghel, si, repet, iubita sora crestina, nu cred ca situatia tragica prin care a trecut fiul dumneavoastra, mult iubit si jelit, va poate duce la implinirea dorintei. Sunt convins ca, dincolo de durerea prin care treceti, ratiunea va va randui inima spre Adevarul cel Ceresc si veti intelege ca fiul dvs. nu si-a dorit aceasta moarte pentru vreo cauza, fie ea si sfanta, ci este doar victima unui complex de factori negativi, pe care, din respect pentru dumneavoastra personal, dar si pentru familie si opinia publica, nu doresc a-l trata acum si aici, pentru a nu da de inteles ca vreau sa rasucesc cutitul in rana, care este destul de greu de purtat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
