Un puzzle complex: ADN-ul neanderthalian adaugă o nouă piesă pentru dezlegarea misterelor tulburării de spectru autist

Oamenii de știință deja știau că ADN-ul uman modern conține o mică parte de ADN neanderthalian, rezultat al încrucișărilor care au avut loc cu mii de ani în urmă. Acest studiu sugerează că anumite variații specifice (polimorfisme) ale acestui ADN neanderthalian ar putea fi mai frecvente la persoanele cu autism, potrivit Science Alert.

Cercetătorii au analizat ADN-ul a 3.442 de persoane, cu și fără autism, din trei grupuri etnice diferite. Asocierea dintre ADN-ul  neanderthalian și autism a fost prezentă în toate cele trei grupuri, însă într-o proporție diferită pentru fiecare.

Studiile anterioare au arătat că ADN-ul neanderthalian influențează anumite structuri cerebrale. Din moment ce persoanele cu autism prezintă tipare neuronale similare, cercetătorii au dorit să analizeze mai detaliat rolul potențial al genelor neanderthaliene.

Studiul a identificat 25 de polimorfisme specifice care afectează expresia genelor în creier și care sunt mai frecvente la persoanele cu autism. În unele cazuri, a fost observată și o legătură cu epilepsia, o afecțiune care însoțește adesea autismul.

De exemplu, o variantă a genei SLC37A1 a fost prezentă la 67% dintre persoanele non-hispanice cu autism și epilepsie care aveau și membri ai familiei cu autism. Comparativ, doar 26% dintre persoanele cu autism fără epilepsie și 22% dintre persoanele care nu suferă de autism sau epilepsie prezentau această variantă genetică.

Rezultatele studiului sugerează că anumite segmente specifice ale acestui ADN de acest tip sunt mai frecvente la persoanele cu autism. Mai mult, distribuția acestor segmente variază între indivizi, creând o imagine complexă.

Sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine interacțiunea dintre neanderthalieni și oamenii antici, precum și modul în care autismul modifică conexiunile cerebrale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News