Ilie Matei, un şofer român de TIR cunoscut pe reţelele de socializare drept Omul Şoselelor, a povestit cum a fost întâlnirea cu doi şoferi ucraineni într-o parcare de lângă Berlin.
"Aş fi spus că e o zi la fel ca oricare, dar nu a fost chiar aşa. După o noapte la volanul tigăii, dimineaţa pe la 5.30 m-am parcat la Berlin. Singurul loc liber a fost între două camioane de Polonia.
Acum toţi ştim că băieţii polonezi sunt ok pe şosele, dar în weekend uri mai înfig steagul în câteva lăzi de bere şi devin cetăţeni liberi la exprimare şi box.
Aia e, am lăsat la îndemână un levier şi o bucată de scândură în caz că trebuie anestezie la rană şi m-am băgat la somn. Pe la 11 tot ciripeau voci pe lângă cabină.
Dau perdeaua şi îi văd pe aştia 2 (FOTO în Galerie) pregătind prânzul ca nişte bucătari de parcare cu 5 stele Michelin. Bine, la parcare stelele Michelin le dăm după marca cauciucurilor şi a căpăţânii care loveste prima bordură, nu pt gust. De multe ori nici nu ştii ce ai mâncat, depinde cât a fost de profundă pălinca de acasă.
Cu fața aia de klingonian transpirat mă uit spre ăştia şi mă gândesc: Cam nasol, ăştia nu-s polonezi că gătesc afară, ăştia sunt altă naţie, dar care dintre ele?", a scris Ilie Matei.
"Pun contactul şi realizez că nu sunt din DB sau Ag pt că aveam motorina intactă. Oricum nu am prb nici cu ăia că ăia fură de la bogaţi, nu de la amărâţi ca mine.
Unul dintre puşti îmi zice: Hello Rumania.
Îl scanez bine pe viitorul pretendent al levierului dacă devenea obraznic şi cu fața aia de turtă dospită îi răspund: Salut....
Cafe colega?? Ăsta e prea politicos şi umblă şi în boxeri pe aici....hmm, o vrea să mă treacă la palmares. Refuz iniţial, dar apoi vine cu un pahar de plastic şi îmi pune jumătate.
Hai că a scăpat de levier pt moment, dar mă rodea curiozitatea.
Poland??
Aaaa, no...Ukraina
Ooo, forța Ucraina, good job guys!! Atât mi-a fost .... Vine celălalt care vorbea bine engleza şi îmi zice: Romania, thank you for ospitality! Thank you for everyting! Romania and Poland our brothers! Romania and Poland help our brothers, thank you Romania...thank you...a repetat de câteva ori chestia asta.
A fost cel mai sincer mulţumesc pe care l-am simţit până în ultimul fir de păr.... Băi, mi s-a facut pielea de găină....nu am ştiut ce să răspund şi am coborât..
I-am intrebat cum de au putut ieşi din Ucraina şi au spus că pt şoferi se poate, mai greu dar se poate.
Oamenii din puţinul lor, ca prăjeau câţiva cartofi şi nişte ouă au insistat să mănânc cu ei, nu m-au lăsat până nu am gustat.
Dupa vreo 2 ore au venit şi m-au întrebat dacă mă deranjează să pornească motorul ca e foarte cald şi nu au climă de staţionare. Plus că au cabina foarte mică, dar asta nu se pune prin comparaţie cu ăia de 3500 e+ pe lună care nici măcar nu te saluta, tu fiind aceeaşi natie cu ei", a mai scris bărbatul.
"Fiecare dintre aceşti oameni, fiecare dintre noi prin natura acestui job care ne poartă prin atâtea ţări străine devenim ambasadori ai ţării noastre.
Oamenii de rând cu care avem contact ne vor percepe ca naţie exact după cum ne comportăm pe la ei prin ţară. Nu a contat că acea cafea era o zeamă lungă şi nu prea mănanc prăjeală, masa oferita de ei bate pt mine toate restaurantele cu ştaif în care am mâncat cu oameni falşi mâncare bine gătită pt că venea din suflet, asemenea unei melodii care te pătrunde.
Nu merit eu recunoştinţa lor pt ca nu am facut nimic pt ea, ba din contră, nici nu ştiu ce reacţie aş avea daca aş fi în postura lor, dar asta îmi va rămâne întipărită mult timp, că puştii ăştia 2 sunt ambasadorii ăia pe care mi i-aş dori şi pt noi ca ţară, nu asemeni unora care cum trec de Nadlac rup în sex ţara de origine şi au numai cuvinte rele despre oamenii şi locurile natale.
Să aveţi un weekend! Pe şosele ne avem doar unii pe ceilalţi!", a concluzionat şoferul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News