Un studiu arată că fragmente minuscule de plastic pătrund tot mai des în creierul uman

Acest studiu nu a fost încă evaluat de experți și nici publicat într-o revistă științifică.

„Concentrațiile de plastic pe care le-am observat în țesutul cerebral al unor persoane normale, cu vârsta medie de aproximativ 45-50 de ani, au fost de 4.800 micrograme per gram, adică 0,5% din greutate”, a declarat Matthew Campen, profesor de științe farmaceutice la Universitatea din New Mexico, Albuquerque, și autorul principal al studiului. „Comparativ cu probele de creier prelevate la autopsii din 2016, aceasta reprezintă o creștere de aproximativ 50%. Practic, creierele noastre sunt acum 99,5% creier și restul plastic”.

Cu toate acestea, creșterea nivelului de plastic nu indică neapărat și existența unor daune cerebrale, a subliniat Phoebe Stapleton, profesor asociat de farmacologie și toxicologie la Universitatea Rutgers din Piscataway, New Jersey, care nu a fost implicată în studiu. „Nu este clar dacă aceste particule rămân în creier pe termen lung sau dacă sunt eliminate, și nici dacă contribuie la apariția unor boli”, a spus ea. „Este nevoie de mai multe cercetări pentru a înțelege modul în care aceste particule interacționează cu celulele și dacă au consecințe toxice”.

Probele de creier conțineau de 7 până la 30 de ori mai multe fragmente minuscule de plastic decât probele din rinichii și ficatul cadavrelor, potrivit studiului.

„Studiile au găsit aceste fragmente de plastic și în inimă, vasele mari de sânge, plămâni, ficat, testicule, tractul gastrointestinal și placentă”, a declarat dr. Philip Landrigan, profesor de biologie și director al Programului pentru Sănătate Publică Globală și Binele Comun de la Boston College.

„Este important să nu alarmăm oamenii, deoarece știința în acest domeniu este încă în evoluție și nimeni, în 2024, nu poate trăi fără plastic”, a adăugat Landrigan. „Totuși, le recomand oamenilor să minimizeze expunerea la plastic atunci când este posibil, cum ar fi evitarea pungilor și sticlelor de plastic”.

Consiliul American al Chimiei, o asociație industrială, a transmis că, deși unele studii recente despre microplastice au atras atenția, „în prezent nu există dovezi științifice care să demonstreze că nivelurile de microplastice sau nanoplastice detectate în alimente reprezintă un risc pentru sănătatea umană”.

Nanoplasticele, considerate cele mai periculoase pentru sănătatea umană, sunt suficient de mici pentru a pătrunde în celule individuale și chiar în creier, traversând bariera hemato-encefalică, a explicat Campen. „Nanoplasticele par să fie transportate în organism împreună cu lipidele din alimentație, iar creierul, care este în proporție de 60% format din grăsimi, le atrage în mod special.”

Dietele sunt principala sursă de expunere la micro- și nanoplastice, a spus Landrigan, iar fragmentele de plastic au fost asociate cu efecte dăunătoare asupra sănătății umane în fiecare etapă a ciclului de viață al plasticului. În plus, particulele de microplastice pot ajunge în aer, fiind inhalate, de exemplu, în timpul condusului sau în apropierea coastelor, unde sunt eliberate în aer prin acțiunea valurilor.

Polietilena, predominant utilizată în pungi, filme și sticle de plastic, a fost tipul principal de plastic găsit în probele de țesut cerebral și a fost, de asemenea, identificată în testiculele umane și canine, potrivit unui studiu din august 2024 realizat de Campen și echipa sa.

„Întrebarea principală rămâne: Ce efecte au aceste particule asupra noastră? Deși nu știm încă totul, există suficiente dovezi pentru a începe să luăm măsuri de protecție”, a concluzionat Landrigan.

Pentru a reduce expunerea la plastic, experții recomandă evitarea folosirii plasticului atunci când este posibil, cum ar fi folosirea pungilor de pânză în locul celor de plastic, evitarea încălzirii alimentelor în ambalaje de plastic și utilizarea recipientelor de sticlă pentru depozitarea alimentelor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News