Un nou studiu a dezvăluit că peste 14% din populația lumii a avut probabil Boala Lyme. Cea mai mare rată de infectare ar fi fost în Europa Centrală.
Peste 14% din populația lumii a avut boala Lyme, cea mai frecventă boală transmisă de căpușe, potrivit unei analize majore a cercetărilor disponibile publicate marți.
Europa Centrală a avut cea mai mare rată de infecție, cu 20%, în timp ce bărbații cu vârsta peste 50 de ani care trăiesc în zonele rurale au fost cei mai expuși riscului, a constatat studiul din revista BMJ Global Health.
Afecțiunea este rareori fatală, dar persoanele mușcate de o căpușă infectată au adesea o erupție cutanată și suferă de simptome asemănătoare gripei, inclusiv dureri musculare și articulare, dureri de cap, greață și vărsături.
Pentru a afla cât de comună este boala Lyme în întreaga lume, cercetătorii au reunit date din 89 de studii.
Bacteria Borrelia burgdorferi (Bb), care provoacă boala, a fost găsită în sângele a 14,5% din cei aproape 160.000 de participanți.
„Aceasta este cea mai cuprinzătoare și mai actualizată revizuire sistematică a prevalenței bolii la nivel mondial”, au spus cercetătorii.
După Europa Centrală, regiunile cu cele mai mari rate de anticorpi au fost Asia de Est cu 15,9%, Europa de Vest cu 13,5% și Europa de Est cu 10,4%.
Între timp, Caraibe a avut cea mai mică rată, cu doar 2 procente.
Cercetările anterioare au arătat că prevalența bolilor transmise de căpușe s-a dublat în ultimii 12 ani.
Motivele pentru creștere au inclus veri mai lungi și mai uscate din cauza schimbărilor climatice, migrarea animalelor, pierderea habitatului și „contactul din ce în ce mai frecvent cu animalele de companie”, se arată în studiu.
Fermierii și muncitorii care interacționează în mod regulat cu animalele gazdă, cum ar fi câinii și oile, erau cel mai expuși riscului de a fi mușcați de o căpușă infectată, a arătat studiul.
Acesta a avertizat că datele ar putea fi denaturate în regiunile în care boala Lyme este endemică, deoarece lucrătorii din domeniul sănătății au mai multe șanse să efectueze acolo teste regulate de anticorpi, comparativ cu regiunile în care este mai puțin frecventă.
Studiul a mai spus că cercetarea care folosește o tehnică analitică numită western blot a fost mai fiabilă și că utilizarea sa „ar putea îmbunătăți semnificativ acuratețea” studiilor viitoare, scrie Science Alert.
Căpuşele sunt paraziţi externi. Se hrănesc cu sângele corpului gazdă (om sau diverse animale). În lume se cunosc sute de specii de căpuşe, dar în România au fost identificate 30. Trebuie spus, însă, că doar câteva din acestea transmit boli oamenilor. În România specia cea mai frecventă este Ixodes Ricinus.
Căpuşele se găsesc în zonele cu iarbă şi umiditate crescută (păduri, parcuri, pajişti, tufişuri). Infecţiile la om apar sezonier, în perioada când căpuşele sunt active, din aprilie până în noiembrie.
Căpuşa ajunsă pe pielea omului, îşi caută pentru fixare o zonă “convenabilă”, într-un timp care poate dura chiar şi câteva ore. Mărimea căpuşei creşte, pe măsură ce se hrăneşte cu sânge.
Prin muşcătură, îşi introduce capul sub piele, un segment al gurii de forma tubulară, care are de o parte şi alta doi cleşti, care au rolul de fixare. Căpuşele pot elimina prin saliva diverşi agenţi patogeni.
Măsuri de prevenire a expunerii la căpuşă:
– Evitaţi zonele cunoscute cu expunere foarte mare la căpuşe
– La iarbă verde purtaţi îmbrăcăminte de culoare deschisă, să se vadă mai uşor căpuşele; acoperiţi-vă braţele şi picioarele, trageţi şosetele peste pantaloni; încălţăminte deschisă la culoare, fără orificii sau decupaje
– Folosiţi pleduri şi paturi pentru picnic, iar acestea să fie de culoare deschisă
– În drumeţii mergeţi pe mijlocul cărării, evitaţi să atingeţi cu corpul plantele din jur
– Folosiţi substanţe repelente, spray-uri împotriva căpuşelor (atenţie la contraindicaţii la gravide, la copii)
Citește continuarea AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu