• Unde-i copilul murdar de ciocolată la gură? Miruna, 5 ani: Nu vreau bomboane, că mă-ngraş! I-am scris lui Moş Nicolae să-mi aducă un avocado

Deunăzi am stat de vorbă cu o prichinduţă de fată de nici cinci anişori care... mi-a dat puţin lumea peste cap. Tot ce credeam până acum despre universul copiilor, despre ghetuţele doldora cu bezele şi napolitane cu multă cremă, despre lingura furată din bolul mamei cu budincă încă fierbinte şi linsă, pe ascuns, pe sub masă... s-a spulberat într-o clipită. Mai exact în "clipita" în care am întâlnit-o pe Miruna, o fetiţă de-o şchioapă, cu trup de păpuşică mini şi minte de adult. Un adult înăbuşit de prea multe complexe şi cocoşat de prea multe griji, aş zice eu.

Mi-a mărturisit în secret că i-a scris Moşului şi că speră să găsească în ghetuţe un avocado (da' din ăla copt, nu verde!) şi poate o banană sau două. Ce? Unde-s jeleurile? Ursuleţii de gumă s-au mutat la Poli? Tabletele cu lapte care se topesc în gură nu mai sunt bune? Acadelele care se transformă în gumă de mestecat nu mai au farmec? Ce copil trist, mi-am zis. Şi-apoi... tot eu: trist da' sănătos. Îşi doreşte fructe. Ce e rău în asta? 

Ca să aud apoi: "Nici smartwatch nu vreau, că-mi strică ochii." Deja începeam să nu mă mai simt bine şi aveam sentimentul că sunt captivă într-un spot publicitar pentru vreun aparat sau program de slăbit."De ce crezi că-ţi strică ochii?" am întrebat-o. Puştoaica mi-a răspuns: "Pentru că aşa mi-a zis mami."

Eu: Şi ce ţi-a mai zis mami?

Miruna: Că toţi biscuiţii din magazin au gluten şi că mai bine îmi face ea. Şi că ciocolata caldă e "scâlboasă."

N-o ştiu bine pe mami, mi-e vecină de cartier, doar ne plimbăm câinii împreună. Dar acum ştiu că mami e pro-sănătate, parcă puţin "prea pro" dacă mi-o fi permis să mă exprim şi aşa.

Alimentaţia sănătoasă ar trebui să fie mereu recomandarea nr. 1, fireşte! Chiar mi-ar plăcea să ştiu că în şcoli se fac module de educaţie alimentară, aşa cum deja se ţin cursuri de educaţie pentru sănătate. Dar şi cu educaţia alimentară... dacă tragem şi tot tragem de ea şi o ducem până la extreme, mai cu seamă în cazul celor mici care imită până şi respiraţia părinţilor, nu cumva ajungem prea departe?

Am văzut copii care fac ochii mari când văd conserve şi comentează lângă raft ca un om mare. Am întâlnit puşti care nici n-au apucat să păşească în clasa I şi deja arată cu degetul înspre apa  plată "smart", iaurturile cu bifidus şi fulgii de ovăz. Nimic anormal, aţi zice. Chiar de lăudat. Nu sunt părinte, dar parcă nu mi-aş ţine copilaşul la regim încă de pe la trei ani. În loc de chia şi fructe confiate parcă i-aş pune în mânuţe o banană coaptă sau o felie de pepene zemos... ceva, orice cu mult zahăr ca să simtă că viaţa mai e şi despre dulce uneori, nu doar despre kilograme în plus, amilaze şi monocite crescute.

Copiii vor ciocolată, nu seminţe decorticate

Mi-e dor de copilul murdar pe la gură de ciocolată. De fetiţa cu îngheţată pe rochiţă şi firimituri de fursec în păr. De puştoaica cu dinţi de lapte care plânge în magazin după caramele lipicioase şi pufuleţi, nu după batoane proteice şi goji. Sunt eu altcumva? Ştiu că vin din epoca "ăluia" cu căciulă de astrahan când tabletele cu lapte şi sucul cu etichetă roşie erau rarităţi, dar simt aşa, uneori, că mi se strânge sufletul când văd fetiţe de nici 10 ani la dietă sau gâgâlici cu funde-n creştet care proclamă în gura mare, asemenea mămicilor lor bântuite de complexe inutile: "Aia se pune pe burtică, asta îţi face obrăjori, ailaltă face carii şi cealaltă nu ne lasă să dormim la noapte."

Daţi iama în bomboanele de brad!

Bucuraţi-vă copiii cu pacheţele cu de toate în ghetuţe şi sub brad! Puneţi vorbă bună la Moşu' să nu care cumva să uite de ciocolata aia mare plină cu fondant şi alune! Daţi celor mici mici bucurii dulci, o dată pe zi, după ciorbiţa de la prânz, după ce şi-au făcut temele, o dată la cât ştiţi voi, numai nu-i tăiaţi de la porţia de copilărie de zahăr! Nu se vor îngrăşa de la un drajeu şi nici nu vor sta treji toată noaptea de la un pahar de suc. Lăsaţi Crăciunul să fie Crăciun cu foşnet, cu ţipete de bucurie, cu ouă cu surprize prin toată casa, cu frişcă pe canapea şi degete glazurate, proaspăt scoase din borcanul cu cremă de ciocolată. Ce Moş a pus vreodată sub brad musli şi batoane vegane? Sărbătoriţi cu bomboane de brad şi veţi descoperi că decembrie e plin de farmec, că iarna are culoare iar puiul de lângă voi e cel mai fericit. Nu asta contează cu adevărat?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News