Cei care vor să-și țină banii în siguranță au mai multe variante oferite de bănci. Cele mai populare sunt depozitele la termen, fondurile de investiții și titluri de stat. Specialiștii ne recomandă să fim atenți la două elemente esențiale, atunci când facem o alegere: dobânda și siguranța.
Fondurile de obligațiuni sunt promovate ca o alternativă mai profitabilă decât depozitul bancar, pentru că dobânda este mult mai mare, însă și riscurile sunt mai mari. O alternativă la cele două, care oferă și dobândă mai mare decât în cazul depozitelor la termen, dar și garanții, este cumpărarea titlurilor de obligațiuni. „Băncile, în mod tradițional, oferă instrumente de economisire - depozite, certificate de economii și de depozit. Mai nou, unele bănci oferă posibilitatea de a achiziționa instrumente de investiții, respectiv unități la fonduri deschise de investiții, obligațiuni, titluri de stat. Este bine să obțineți cât mai multe informații legate de aceste instrumente, înainte de a le achiziționa, astfel încât să aveți așteptări realiste”, explică Emilian Duca, doctor în Economie și consultant fiscal.
În ultimii ani, dobânzile la depozitele bancare s-au menținut la un nivel scăzut, iar acest lucru a fost cauzat de un mecanism care îi determină pe deponenți să renunțe la a-și ține banii în depozite, alegând alte variante de economisire. Mulți aleg produse de economisire în defavoarea altor instrumente investiționale, cu grad mai ridicat de risc, și întârzie majorarea dobânzilor la depozitele aflate în sold. Astfel, dobânzile la depozite rămân sub 1%, iar prețurile cresc, valoarea banilor depozitați la bancă scăzând.
„În privința depozitelor la termen, cel mai sigur este să alegeți depozitele cu dobânzi fixe. Dobânzile variabile la depozit aduc, de regulă, câștiguri mai reduse. În plus, presupun o anticipare corectă a evoluției pieței. De ceva timp, dobânzile sunt real-negative, adică nu acoperă rata inflației, iar astfel, depozitele nu aduc întotdeauna câștiguri. Banii sunt, teoretic, mai în siguranță în depozite, pentru că există un plafon de garantare de 100.000 de euro de persoană. Unele instrumente de investiții, de exemplu fondurile de acțiuni, pot fi mai riscante decât altele, cum sunt fondurile care investesc în titluri de stat/obligațiuni, dar pot aduce câștiguri mai mari”, mai explică Emilian Duca.
Acțiunile reprezintă o investiție într-o singură companie, în timp ce fondurile de investiții dețin mai multe active, deci sute de acțiuni, într-un singur fond. Specialiștii recomandă ca majoritatea investitorilor să-și formeze portofoliul din fonduri de investiții, în special din fonduri care urmăresc indici bursieri și fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri), mai puțin fonduri mutuale administrate activ. Investițiile în acțiuni ar trebui să reprezinte maximum 20% din portofoliu, pentru a fi profitabile.
Fondurile de investiții au o serie de avantaje: diversificare facilă, deoarece fiecare fond deține mici părți din mai multe investiții; administrare profesionistă, prin intermediul fondurilor administrate activ (fonduri mutuale). De asemenea, investitorii pot, în general, să evite costurile de tranzacționare. Multe fonduri de investiții care urmăresc un indice bursier și ETF-uri au costuri foarte reduse. Dezavantajoase sunt rata anuală de cheltuieli, în cazul fondurilor mutuale; faptul că multe investiții în fonduri necesită un minimum de 1.000 de dolari. De asemenea, faptul că se tranzacționează în general o singură dată pe zi, după ce piața se închide, iar ETF-urile sunt tranzacționate pe bursa de valori ca acțiuni. Pot fi mai puțin eficiente din cauza taxelor, iar randamentul fondurilor de investiții poate fi mai mic decât al acțiunilor individuale.
Titlurile de stat sunt obligațiuni care atestă datoria publică și reprezintă împrumuturi ale statului în lei sau în valută, pe termen scurt, mediu sau lung. Riscurile pe care le presupun aceste titluri de stat sunt foarte scăzute, aproape de zero, deoarece statul nu poate da faliment, deci sunt garantate. De asemenea, titlurile de stat au un randament puțin mai ridicat decât rata inflației. Exista două categorii de titluri de stat: pe termen scurt și pe termen lung sau mediu, de tip benchmark. Titlurile de stat pe termen scurt sunt certificate de trezorerie cu discount, cu scadența până la un an.
Certificatele de trezorerie cu discount sunt titluri de stat fără cupon de dobândă, care se cumpără de către investitor la un preț mai mic decât valoarea nominală, urmând ca la scadență acesta să încaseze valoarea nominală, potrivit informațiilor din Ghidul Investitorului în titluri de stat, publicat pe site-ul Ministerului de Finanțe. Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligațiuni de stat cu o scadență de peste un an, vândute la valoarea nominală, cu discount sau primă, prin care statul plătește anual o dobândă, conform condițiilor din prospectul de emisiune. În cazul titlurilor de tip benchmark, valoarea nominală a seriei de titluri emise și aflate în circulație poate fi majorată ulterior, de către emitent, prin redeschideri ulterioare, în condițiile menținerii caracteristicilor inițiale ale emisiunii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News