EXCLUSIV  Unde-s Mondialele de altădată

Nu am crescut cu golurile lui Hagi la naţională. Nici măcar pe cel al lui Adrian Ilie, din 1998, nu l-am văzut la TV. Primul mare meci pe care l-am urmărit integral a fost acea finală din 2002, dintre Germania lui Oliver Kahn şi Brazilia fenomenului Ronaldo. 

Am prins apoi, în întregime, Campionatul Mondial din 2006, o competiţie superbă, cu goluri memorabile, cu echipe care jucau să câştige, cu fotbal pe placul ochiului. A venit Africa de Sud, poate cel mai spectaculos Campionat Mondial, dar şi Brazilia, unde am avut din nou parte de goluri superbe şi meciuri de povestit nepoţilor. Parcă nici CM 2018, din Rusia, nu a fost de lepădat. 

Dar acum? Cu ce rămânem după două săptămâni de Campionat Mondial? Ţine minte careva vreun gol de pus în ramă? Qatar a fost prima naţiune eliminată din competiţie, nereuşind să obţină nici măcar un punct. Stadioanele au fost mai mult goale decât pline. Iar pe teren a părut că e vreun campionat între cluburi, cu 38 de etape şi cu timp berechet de recuperat puncte. Cu câteva excepţii, echipele au jucat mai mult ca să nu piardă, în loc să iasă pe teren pentru a câştiga, iar tactica excesivă şi pasele de-a latul terenului au intrat în locul spectacolului şi al şuturilor. Ce e drept, oricum nu mai şutează nimeni de la distanţă şi nu mai caută nimeni acea pasă genială, pe care cândva o dădeau Hagi, Zidane, Ronaldinho, sau chiar Messi. Azi, până şi Messi pare o umbră a decarului de altădată, chinuit într-un sistem nou, în care ultima pasă ar fi bine să se termine în gura porţii. 

Nici măcar nu îmi pot alege o favorită după ce am văzut până acum. Anglia a învins Iran cu 6-2, dar a gâfâit în următoarele meciuri. Franţa a spulberat Australia cu 4-1, dar s-a înclinat în faţa Tunisiei. Nici măcar nu există scuza jocului cu rezervele, pentru că eşti, până la urmă, campioana mondială în exerciţiu. 

Germania a ajuns să se roage ca Japonia să nu scoată niciun punct cu Spania, pentru a se putea califica în optimi, Belgia a plecat acasă, iar Croaţia a terminat pe doi într-o grupă pe care Maroc a dominat-o, iar Uruguay, cu jucători de la Liverpool şi Real Madrid, se chinuie pentru următoarea fază. 

Unde-s Mondialele de altădată? Când vedeam echipe care se atacau reciproc, goluri spectaculoase, meciuri încrâncenate, riscuri asumate. Azi, nimeni nu mai riscă, nimeni nu mai joacă altceva. Toată lumea a adoptat o formă de tiki-taka, unii cu succes, alţii fără ţintă! Şi toată lumea a sacrificat spectacolul în dauna rezultatului. Dar ce te faci când nu faci nici spectacol, şi nu ai nici rezultate? 

* acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News