Pe 24 februarie Federația Rusă a generat o criză fără precedent în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial încoace ca urmare a invaziei barbare și neprovocate la scară largă împotriva Ucrainei.
Calculele ruse au fost greșite în totalitate iar acest lucru s-a văzut încă din primele zile. Blitzkrieg-ul a eșuat, Ucraina nu doar că a rezistat, dar agresiunea rusă a creat o emulație fără precedent din partea populației în jurul forțelor ucrainene de apărare.
Dacă înainte de agresiunea rusă părerile ucrainenilor erau împărțite cu privire la drumul european al țării lor, ucrainenii sunt azi cât se poate de uniți în fața agresiunii barbare a forțelor ruse de ocupație.
După ce a eșuat în schimbarea rapidă a regimului prin ocuparea Kievului, a calculat greșit „sprijinul” pe care populația îl va acorda forțelor ruse și a subestimat într-un mod amatoricesc rezistența dârză a forțelor de apărare ucrainene și ajutorul Occidenutlui, Kremlinul s-a văzut pus în fața unui război de uzură, încercând să ocupe Estul Ucrainei, să extindă teritoriul așa-ziselor republici autoproclamate Donețk și Lugansk și să creeze un coridor terestru prin Donbas între Federația Rusă și Crimeea anexată ilegal.
După peste 4 luni de război forțele ruse au ocupat o parte mare a sudului Ucrainei și avansează periculos de mult în est unde se pare că au ocupat Lugansukul. Costurile sunt însă mari iar controlul inclusiv a zonei sudice e extrem de fragil. De la începutul invaziei Federația Rusă a pierdut atât de multă tehnică militară încât, potrivit experților, are nevoie de 10 ani pentru a o recupera. Fie și o victorie a la Pirus nu se întrezărește încă.
Nici la muniție rușii nu stau mai bine, fapt ce demonstrează din nou că planul nu doar că nu decurge precum a fost stabilit în 24 februarie ci și improvizarea are costuri imense. În Federația Rusă se pregătește un cadru legal pentru mobilizarea industriei ceea ce înseamnă recunoașterea indirectă a lipsei acute de arme și muniție iar turneul din aceste zile al președintelui Vladimir Putin în Tadjikistan și Turkmenistan a avut ca scop accesul la muniție sovietică deținută de fostele republici ale URSS. Însă capacitatea și resursa pe care Rusia o are la dispoziție nu trebuie subestimate. Dimpotrivă. Moscova însă nu deține cadrul legal pentru mobilizare generală, considerând invadarea Ucrainei o „operațiune specială” nu o situație de război.
Paradoxul e că în timp ce luptă împotriva „naționaliștilor” ucraineni, regimul lui Vladimir Putin are întocmai caracteristicile iredentiste, șovine și ultranaționaliste ale totalitarismului fascist.
Acționând ca un demiurg, Vladimir Putin nu recunoaște suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, declanșând pentru prima dată de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial un război de cucerire în Europa, dar inventeză din pix entități cu iz statal prin recunoașterea așa-ziselor republici separatiste de pe teritoriul Ucrainei.
În 2014 după anexarea Crimeei, în timpul unui discurs din 17 aprilie, Vladimir Putin admitea indirect intențiile imperialiste prin ocuparea unei mari părți a Ucrainei, inclusiv Odesa.
„Aș vrea să vă aduc aminte, folosind terminologia vremurilor țariste, că aceasta este Novorusia (Rusia Nouă): Harkov, Lugansk, Donețk, Herson, Nikolaev și Odessa nu erau parte a Ucrainei în epoca țaristă. Ele au fost toate teritorii transferate Ucrainei de guvernul sovietic în anii 1920” - Vladimir Putin.
Ce a urmat după un asemenea discurs rupt din secolul XIX și incompatibil cu valorile democratice ale secolului XXI a fost o tentativă eșuată de secesiune în 2014 în Odesa, destabilizarea Donbasului și alimentarea războiului prin susținerea milițiilor pro-ruse, recunoașterea celor două așa-zise republici, iar mai apoi o invazie la scară largă. Rusia a călcat în picioare dreptul internațional și toate tratatele pe care le avea semnate cu Ucraina și în care îi recunoștea integritatea.
E vorba de Memorandumul de la Budapesta (1994), semnat de Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Federația Rusă, act ce vorbește despre dezarmarea nucleară a Ucrainei şi garantarea securităţii independenței şi integrităţii sale teritoriale. Practic, prin acest tratat, Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său care au fost transferate către Federația Rusă.
Mai mult, în 1997, Federația Rusă și Ucraina au semnat un Tratat de prietenie și cooperare bilaterală, act prin care Moscova recunoștea integritatea teritorială a Ucrainei, inclusiv Peninsula Crimeea anexată ilegal în 2014.
Planul de a obține Novorusia etapizat prin nașterea unor entități pe care Moscova să le înghită ulterior a eșuat în primele zile de după 24 februarie, Rusia fiind pusă în situația nedorită de a încerca să ocupe regiunile militar cât mai rapid în baza așa-zisei „operațiuni speciale”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News