Unică în România! Ce găsești la Mănăstirea Sucevița nu mai vezi nicăieri

De ce? Pentru că pictura exterioară a Mănăstirii Suceviţa este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldoveneşti cu pictura exterioară. Pare greu de crezut că peste aceasta au trecut cinci secole și a rămas aproape intactă, în timp ce alte mănăstiri din zonă nu se mai pot bucura de același avantaj al trecerii timpului.

Deși arhitectura Suceviţei nu este clasică, cu toată îmbinarea de elemente specific multor monumente mai vechi, cu un început de influenţă muntenească şi cu câteva inovații, ea se încadrează totuşi armonios şi firesc, în stilul şi viziunea specific arhitecturii religioase moldoveneşti, fiind astfel ultima verigă în lanţul neîntrerupt al realizărilor artistice ale Moldovei secolului al XVI-lea. Paul Henry considera Mănăstirea Suceviţa “testamentul artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea”.

Pictura exterioară a bisericii  din partea răsăriteană, în cele trei abside desfăşoară un singur, dar uriaş ansamblu pictural, numit “Cinul”. Ansamblul este împărţit în şapte registre orizontale care ilustrează ierarhiile cereşti şi cele pământeşti: serafimii, îngerii, profeţii, apostolii, episcopii, martirii, pustinicii şi călugării.

De la extremitatea absidei, pe faţada sudică a bisericii se desfăşoară un alt mare ansamblu pictural care se numeşte „Arborele lui Ieseu” şi reprezintă simbolic genealogia fizică şi spirituală a lui Hristos – strămoşii şi toți cei care i-au proorocit venirea pe pământ.

Pe faţada nordică, pe o mare suprafaţă se desfăşoară cel mai valoros ansamblu pictural exterior al Suceviţei, cunoscut sub numele de “Scara lui Ion Climax”, după numele celui care a povestit legenda scării cerurilor. Această scenă reprezintă o veche credinţă populară, cum că sufletul după moarte trebuie să treacă  prin mai multe vămi (vămile văzduhului), pentru a ajunge la judecătorul suprem. Această scară mai este numită “Scara cerurilor” sau “Scara virtuţilor”.

În muzeul mănăstirii se păstrează o capsulă de argint aurit cu părul Elisavetei, soţia lui Ieremia Movilă. În anul 1617, Elisaveta împreună cu al său fiu, Alexăndrel, a fost prinsă de turci şi dusă în robie la Constantinopol, iar în semn de nemărginită durere, şi-a tăiat părul şi l-a trimis la Suceviţa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News