Uniunea Europeană, "acord istoric" cu Egipt și Israel pentru furnizarea de gaze naturale
În încercarea sa de a înlocui livrările de gaze rusești, Bruxelles-ul și-a găsit doi noi furnizori. Hidrocarburile din Tel Aviv vor fi pompate în țara nord-africană unde vor fi transformate în GNL iar de aici vor fi transportate în Europa.
Uniunea Europeană a semnat un memorandum de înțelegere cu Israel și Egipt pentru furnizarea de gaze.
"Prin acest acord vom lucra la furnizarea stabilă de gaze naturale către UE din regiunea Estului Mediteranei. Acest lucru va contribui la securitatea noastră energetică", a afirmat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, potrivit unui articol publicat de Europa Today.
Gazul va fi exportat din Israel în Egipt printr-o conductă iar de acolo va fi și transportat cu nave în Europa
”Este un acord istoric care marchează începutul unei istorii energetice lungi și de succes în regiune”, a argumentat von der Leyen. Memorandumul ”este un angajament de a furniza gazele către Europa și de a o ajuta să-și diversifice sursele de energie”, a spus ministrul israelian al Energiei, Karine Elharrar, explicând că pactul va avea o durată de 3 ani, cu posibilitate de prelungire automată încă pentru alți 2 ani.
Semnarea vine la sfârșitul călătoriei de două zile în care președintele Comisiei a vizitat cele două națiuni
Ministrul egiptean al Petrolului, Tarek el-Molla, a descris acordul drept ”o piatră de hotar importantă” pentru cooperarea dintre Egipt, Israel și UE, susținând că va duce la o cooperare ulterioară între membrii Forumului de Gaze al Mediteranei de Est, care include Iordania, Israelul, Cipru, Grecia, Egipt, Autoritatea Palestiniană, Franța și Italia.
Resursele Egiptului si Israelului
Egiptul a fost prima țară arabă care a făcut pace cu Israelul în 1979, dar acordurile economice nu au fost întotdeauna ușor acceptate în cea mai populată națiune din lumea arabă, unde sprijinul popular pentru palestinieni este foarte mare.
Israelul are două zăcăminte de gaze operaționale în largul coastei Mediteranei, care conțin aproximativ 690 de miliarde de metri cubi de gaze naturale combinate, iar o a treia uzină offshore este în construcție.
Cairo are, de asemenea, resurse pe care le-ar putea exploata mai bine, dar centralele sale extinse de gaze naturale din Marea Mediterană au fost în mare parte inactive de la revolta țării din 2011, care a dus la răsturnarea președintelui Hosni Mubarak, care era la putere de 30 de ani.
Acum, guvernul președintelui Abdel Fattah el-Sissi, care a ajuns inițial la putere printr-o lovitură de stat, a reabilitat și modernizat structurile. În 2018, Egiptul a semnat un acord de 15 miliarde de dolari cu compania israeliană Delek Drilling și partenerul său american, Noble Energy, pentru a transporta gaze naturale.
Citește și...
Algeria amenință că va închide robinetele de gaz către Europa
Țara nord-africană, al treilea furnizor al UE după Rusia, a suspendat relațiile comerciale cu Spania și a blocat deja una dintre cele trei gazoducte care ajung pe bătrânul continent.
Ce se întâmplă
Totul provine din decizia Algerului de a suspenda unilateral ”Tratatul de prietenie, bună vecinătate și cooperare” cu Madridul, ca răzbunare pentru acordul semnat de guvernul lui Pedro Sanchez cu Marocul privind Sahara de Vest.
Această regiune, între Algeria, Maroc și Mauritania, se află de zeci de ani în centrul tensiunilor geopolitice, având în vedere poziția sa strategică și bogăția mării și a subsolului său. Fostă colonie spaniolă, Marocul a ocupat o parte a regiunii în 1975, pretinzându-și suveranitatea.
De atunci, Rabat a avut de-a face cu Frontul Polisario, o mișcare de independență susținută de Alger și recunoscută de ONU ca reprezentant legitim al poporului sahrawi care trăiește în zonă.
Ciocnirile dintre armata marocană și Frontul Polisario s-au încheiat oficial în 1991, cu o încetare a focului. Dar de atunci Sahara de Vest a rămas în limb: companii din Europa și din alte țări, precum SUA, au continuat să facă afaceri în zonă, nu întotdeauna în conformitate cu legislația internațională.
De exemplu, în 2018, Curtea de Justiție a UE a considerat ilegal acordul de pescuit dintre Bruxelles și Rabat, care a exploatat și zonele maritime din Sahara de Vest. Așa-numitele Acorduri Abraham au intervenit în 2020 pentru a reaprinde tensiunile, cu care președintele american de atunci, Donald Trump, a întărit legăturile dintre Israel și o serie de țări arabe, inclusiv Maroc: în așteptarea acordurilor, Washingtonul s-a angajat să recunoască suveranitatea Rabatului asupra Saharai de Vest.
Citește întreaga știre AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
