Uniunea Europeană, o lungă istorie de crize

De la 1 iulie 1965, Franţa a provocat criza 'scaunului gol', refuzând să îşi ocupe locul în instituţiile comunitare timp de şapte luni după o dispută cu privire la finanţarea Politicii Agricole Comune (PAC).

Franţa a fost în centrul unei alte crize, cu un veto al generalului Charles de Gaulle faţă de aderarea Regatului Unit la Comunitatea Europeană în 1963, apoi în 1967, întârziind astfel alăturarea acesteia, produsă în 1973.

Începând cu 1979, premierul britanic Margaret Thatcher a insistat să obţină rabat la contribuţia ţării sale la bugetul european, proclamând 'I want my money back' ('Îmi vreau înapoi banii'). Ea va avea câştig de cauză în 1984.

La 2 iunie 1992, Tratatul de la Maastricht a fost respins prin referendum de către danezi. După ce vor obţine derogări cu privire la euro, apărare europeană, justiţie, afaceri interne şi cetăţenie europeană, vor aproba textul în proporţie de 56,8% printr-un nou referendum la 18 mai 1993. Francezii vor adopta, la rândul lor, tratatul la limită.

La 16 martie 1999, Comisia Europeană, prezidată de luxemburghezul Jacques Santer, a demisionat in corpore după un raport devastator denunţând 'responsabilitatea gravă' a acesteia în cazuri de fraudă.

În februarie 2000, UE impune sancţiuni Vienei după intrarea la guvernare a membrilor unui partid de extrema dreaptă, Partidul Libertăţii din Austria (FPO), o premieră în Uniunea Europeană. Relaţiile bilaterale ale altor 14 ţări cu Austria sunt îngheţate. Sancţiunile vor fi ridicate în septembrie 2000.

La 16 decembrie 2017, FPO intră din nou la guvernare în Austria, fără să declanşeze de data aceasta sancţiuni din partea Bruxellesului.

La 29 mai 2005, după nouă ratificări fără probleme, Franţa respinge proiectul Constituţiei europene. La 1 iunie, Olanda procedează în mod similar. Textul va fi îngropat, dar parţial aplicat prin Tratatul de la Lisabona intrat în vigoare la sfârşitul anului 2009.

În 2009, deficitul public al Greciei este revizuit în creştere puternică. Ţara, lipsită de acces la pieţe, este ameninţată cu intrarea în incapacitate de plată. Europa se teme de un 'Grexit'. Începând cu 2010, Grecia face obiectul mai multor planuri de salvare internaţionale, condiţionate de o austeritate severă, ceea ce declanşează manifestaţii violente, în timp ce ţara se scufundă în depresie timp de mai mulţi ani.

În acelaşi timp, criza datoriei publice afectează şi Irlanda, Spania, Portugalia şi Cipru.

La ora actuală, UE este zdruncinată de sosirea a peste 1 milion şi jumătate de persoane pe mare pe coastele Greciei şi Italiei din 2015, blocul comunitar fiind împărţit între închiderea frontierelor şi solidaritatea cu refugiaţii care fug din calea războaielor, în special în Siria. Peste 18.000 de refugiaţi au murit încercând să ajungă în Europa din 2014.

Ungaria, Polonia şi Republica Cehă resping planul Consiliului European privind relocarea refugiaţilor, aplicat foarte inegal conform statelor, Germania ocupând locul central.

La 23 iunie 2016, Regatul Unit devine prima ţară care decide să părăsească UE, un scenariu aprobat de 51,9% dintre alegători în cadrul unui referendum după o campanie axată pe imigraţie şi economie. Acest vot va antrena negocieri dificile, destinate să ducă la o separare la 29 martie 2019.

Un prim proiect de acord, încheiat cu Bruxellesul de către premierul britanic Theresa May, este respins - în trei rânduri - de către parlamentul ţării, ceea ce a dus la amânarea Brexitului la 31 octombrie şi demisia şefei guvernului.

Succesorul său Boris Johnson obţine un nou acord cu UE joi, 17 octombrie, dar adoptarea acestuia de către parlamentul britanic, unde Partidul Conservator a pierdut majoritatea, rămâne foarte incertă, notează AFP.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News